Procurorul General Augustin Lazar vorbeste ca un infractor prins la furat. Acesta se pierde in amanunte neesentiale, ba mai mult l-a mintit chiar pe seful sau pe linie ierarhica, ministrul Justitiei, Tudorel Toader, pentru ca din greseala i-ar fi trimis copiile unui act care ar fi trebuit sa ramana secret de serviciu si nu oriunde, ci la CSM. Intrebarea cea mai grea ramane, insa, si scuza nu il va absolvi de vina. Poate cel mai sclab procuror general, Lazar sustine ca ” simpla transmitere a Protocolului la CSM il exonereaza de vina”. Oare?
Majoritatea celor care au cateva cunostinte juridicie si respecta legile din tara, au gandit la fel: ” Din acest moment nu ma mai simt reprezentat de sistemul judiciar romanesc”. Cum sa spui ca Protocolul nu a produs efecte pentru ca a fost denuntat?! Dar de ce l-ai semnat?! Conform Codului Penal, ”fapta s-a consumat in momentul semnarii actelor, iar denuntarea lor nu te sapa de vina”, domnule procuror general. Mai raman intrebari de pus: De ce Augustin Lazar, in obraznicia lui, nu a povestit atunci, la semnare, in 2016, despre acest nou protocol? Si, de ce sustine ca protocolul nu a produs efecte, cand, in anul intai de facultate, la Drept, si nu numai, aflii ca ”semnarea unui protocol, fie el si ilegal sau nu, creeaza starea de pericol”! Nu mai conteaza daca a fost sau nu aplicat. Atunci s-a intamplat ”tragedia”, la semnare. Deci, in concluzie, Augustin Lazar, daca ar exista un stat de drept, ar trebui sa plateasca pentru ca a semnat ceva ilegal si, mai mult, a mintit. Mai exista insa, o cale, mai onorabila, demisia. Din acest moment, Tudorel Toader are obligatia sa-i ceara demisia. Ca procuror general al Romaniei nu ai voie sa te prezinti asa public, intr-o declaratie de presa anemica, fara sa poti duce la capat o idee, sarind de la una la alta, ametindu-i pana si pe cei mai buni specialisti in Drept. Nu ai voie, domnule Lazar. Si apropo, “docomentele” sunt “documente”.