O sedere, fie ea si scurta ca a mea, de numai zece zile, poate fi o experienta din punct de vedere socio-uman, artistic si chiar de viata.
In actualul Babilon iberic, unde nu poti sa tragi un part pe strada fara sa dobori o suta de cascatori de gura cu aparatul foto la gat, arta turismul si ciordeala sunt impletite ca usturoiul in funie. In drum spre parcul Guell am citit pe un zid sintagma TURIST=IDIOT, si daca la inceput m-am cocosit in orgoliul meu de globetrotter, mi-am dat seama ca afirmatia este perfect reala.
Turistii sunt vazuti ca niste vaci cu ugerele pline veniti la muls fix in capitala Cataluniei. Te fura peste tot. De la arabii care detin mici restaurante in Barcelonata, la pakistanezii care au in franciza magazine din reteaua Spaar, la romanii care te fac la buzunare in metrou si africanii care ciordesc si mucurile de tigari de pe plaja, toata lumea fura intr-o veselie.
Sunt preferate locurile incarcate de spiritualitate, precum Sagrada Familia, parcul Guell, fantanile magice din Plaza de Spania, dar si locuri mai prozaice precum ultra aglomerata Rambla, plajele de pe tarmul Mediteranei sau mall-urile. Unde e lume multa sunt si ciorditori, indiferent ca iti iau 2 euro pe o sticla cu apa care la supermarket costa de zece ori mai putin, sau trei euro pe un suvenir sau cer (si uneori primesc) 25 de euro pe un tricou rosu-albstru, din plastic prost pe care scrie 10 Messi.
Turismul si, in special, turistii fraieri sunt o sursa inepuizabila de venituri, iar noi suntem mai prosti decat barza lui Ion Creanga pentru ca nu stim sa profitam de ce avem in Romania.
