Chemat în fața Parlamentului, premierul a adoptat cea mai nefericită atitudine. A preferat replica arțăgoasă unui dialog deschis. A considerat că aroganța poate ține loc de răspuns la întrebările puse. I s-a cerut demisia, asta dacă nu vrea să fie demis. Atât timp cât țelul Opoziției este îndepărtarea lui de la guvernare, acesteia îi este tot una dacă îl dă jos sau îi cere demisia, ca variantă onorabilă și civilizată. Numai că Orban, neînțărcat la plăcerile subtilului și rafinamentului, a adoptat obrăznicia ca unic răspuns.
Ludovic Orban nu a înțeles că i s-a oferit varianta demisiei ca între bărbați, pentru o retragere cât de cât onorabilă. Nu a fost capabil să pătrundă dincolo de eleganța gestului. A interpretat totul ca fiind un atac la persoana lui, un atac la adresa partidului și poate chiar a lui Iohannis, căruia îi este lacheu devotat. Orbit de suficiență și plin de orgoliu precum îi este și stăpânul, premierul a deturnat scopul întâlnirii din Parlament. A trimis dialogul pe coclauri și a făcut iar un circ vrednic de plâns.
Amenzile, baza economiei
Nu a avut niciun răspuns concret la măsurile ce ar fi trebuit luate de la izbucnirea epidemiei de coronavirus. A ținut-o pe veșnicile povești cu de la ’48 încoace și cu ciuma lui Caragea. Nu a legat nici măcar două vorbe despre soluțiile luate de Guvern ca măsuri pregătitoare pentru redresarea economiei, pe care să le fi gândit în perioada în care a beneficiat de starea de urgență. Orban pare a nu se fi gândit la nimic, decât la amenzi. Cu ele, deși sunt în cuantum de peste 120 de milioane de euro, nu se poate face nimic.
Mai mult de jumătate din cele 300.000 aplicate sunt deja contestate în instanță, iar termenul încă nu este încheiat. Dar asta nu l-a împiedicat să împingă discuția spre cât de bun este Guvernul, cât de bine a lucrat și ce realizări are. Ce realizări are? Vorbele măscăriciului Cîțu, care pretinde că avem o creștere economică de top în Uniunea Europeană? Cu o economie blocată, cu 1.000.000 de șomeri, cu încasări sub limita toleranței, cu măsuri inexistente sau, în cel mai fericit caz anemice, dar cu împrumuturi despre care nimeni nu știe unde dispar, despre ce creștere economică poate fi vorba? Ce bună guvernare spune Orban că a condus?
Bătaia de joc
Ceea ce Orban a pus la punct a fost doar statul polițienesc. O aroganță la adresa României. A dat puteri depline unor instituții mobilizate la starea de urgență printr-un decret prezidențial desființat de Curtea Constituțională. A consimțit la trimiterea în derizoriu a celei mai mari sărbători creștine, transformând Paștele în obiectiv electoral.Tot realizare a Guvernului se numește? A blocat orice tentativă de repunere pe picioare a industriei HoReCa prin măsuri aberante. Deschiderea restaurantelor mai devreme, aplicată deja în alte state, a contat mai puțin. Important a fost spălătul pe mâini și masca pe față. Atât gândește Guvernul. Atât gândește și Iohannis, stăpânul partidului și patronul Guvernului. Despre câți bani au încasat firmele prietene ale liberalilor din afacerile cu măști și mănuși niciun cuvânt. E aroganță sau ce?
Un premier rupt de șale
Ca orice neam prost care în lipsa argumentelor înjură, Orban a atacat Opoziția. Altă aroganță. El a făcut lucruri bune, dar opozanții sunt legați la ochi sau n-au trăit în România ultimelor două luni, ca să vadă ce a făcut Guvernul. Păi tocmai aici e beleaua, că a văzut. Prins la strâmtoare și de micimea gândurilor, și de atacul frontal al Opoziției, premierul și-a inventat scăparea prin aceea că adversarii politici habar nu au ce înseamnă Uniunea Europeană. O stratagemă primitivă și grețos de slugarnică, pentru care într-o țară mai curajoasă s-ar fi trezit scos din Parlament cu șuturi în dos. Nu se deosebește cu mult față de Klaus Iohannis, care apelează la aceeași tactică infantilă și umilă când nu mai are argumente.Și ce să ne facă nouă Uniunea Europeană, celor de rând? Poate lor, că nu sunt în stare să ne țină cu botul în țărână după cum or fi promis. Orban nu realizeaază că nu este nici PNL, nici premier și nici Uniunea Europeană nu e. Este doar un slugoi arogant la două Porți. A Cotroceniului și a Bruxelles-ului, care-l țin pe scaun nu pentru că ar fi prea deștept sau politician cu ștaif. Ci pentru că nu există altul mai îndoit de spatedecât el.
