Un regizor francez care a dorit sa ramana anonim a filmat mizeria de nedescris care a ramas in urma migrantilor mutati cu forta de politie dintr-o tabara improvizata din nordul Parisului.
Saptamani la rand, sute de tineri africani au trait pe strada, pe saltele si paturi, adapostiti sub bucati de carton, cu putinele bunuri pe care le aveau indesate in pungi de plastic. 
Sub acestea insa colcaie infectii de tot felul. Mizeria se instalase ca la ea acasa. Cel mai romantic oras din Europa a ajuns un soi de hazna publica. Cel care a filmat respectivele cadre a intitulat inregistrarea video “Paris, scene de apocalipsa”, apoi a postat totul pe youtube cu comentariul: „Parisul pe care vi-l amintiti din reclame si brosuri a inceatat sa existe”. In urma a mii de reclamatii, politia franceza s-a vazut nevoita sa ii mute pe migranti cu forta pentru ca acestin nu doreau sa plece deloc de pe strada Flandre.
Apocalipsa la care se referă articolul de mai sus, nu este a Parisului. Este apocalipsa Toleranței Fără Frontiere, celulă din întregul surogatului DEMOCRAȚIE FĂRĂ FRONTIERE. Suntem prevăzuți în genocidul calculat al Rockfellilor și aliaților lor, să ne însușim toate aceste dezastre. Până una alta la ticăloșia instaurată pe capul națiunii române, urmează să importăm și pe cea arătată în articolul cu pricina. Oricum, dormiți liniștiți, puterea găștilor „politice” străine de orice doctrină real-politică,fraternizate cu interlopii creați de ele pentru „buna vestire„ a existenței democratice, veghează din palatele proprii cum să le aducă pe toate, pentru popor! Până veți ajunge să fiți determinați a avea fiecare o armă pentru autoapărare, mai este timp să faceți grătare, să vă încăierați și omorâți în trafic cât și pentru a vă însuși pe deplin cultura manelelor. Amin!!!
Adevar graiesti om bun.
APOCALIPSA ÎN VERSIUNE ROMÂNEASCĂ:
De ce plâng icoanele
De ieri icoanele au început să plângă
Și lacrimi însângerate curg din ochii lor.
Copiii noștri-nvață să respire-n pungă,
Cod numeric ei devin și un vot de-alegător.
Firesc ni-i greul, și-un rău trăit ne-nrăiește,
A fi om, în țară-i ca și cum ai face glume.
Mai mare rău e să urăști pe românește
Și-a privi involt cum națiunea-ți pleacă-n lume.
S-au făcut și se fac proiectele de bine
Semnate de obscuri și agramați patricieni;
Ei cifrele reduc din pensii și chenzine,
Iar țara vor s-o scape triumfal de cetățeni.
23.08.15
Stelian Platon / New York -16 oct.2016