Andrei Plesu anunta ca nu va mai scrie in ziarul Adevarul. Afla motivul!

Andrei Plesu anunta, intr-un editorial, ca nu va mai scrie in ziarul Adevarul, precizand ca este obosit, ca a atins o anumita limita prin concursul unor imprejurari imediate, dar si ca nu mai suporta sa aiba de-a face cu un anumit personaj din „Holdingul Adevarul”.

In editorialul intitulat „Pe alta data”, Andrei Plesu isi ia la revedere de la cititorii editorialelor sale din „Adevarul”. Ziarul Adevarul face parte din trustul Adevarul, care este controlat de omul de afaceri Dinu Patriciu. „Am hotarat sa ma opresc. Sunt obosit. Am practicat, de cand ma stiu, scrisul ca pe un act de comunicare, ca pe un mod de a oferi ceva – „rambursabil” – unui potential partener de dialog. Or, de la o vreme, scrisul a devenit, din ce in ce mai apasat, o specie a razboiului. A scrie e a iesi la bataie. Imi e tot mai clar ca ma misc intr-o lume straina, pentru care nu sunt pregatit si pe care nu pot si nu vreau sa o asum. E, poate, si o problema de varsta. Vine o vreme cand trebuie sa faci un pas inapoi (…)”, scrie Andrei Plesu.

El mai spune ca ii trebuie o pauza si vrea sa ofere o pauza si altora. „Forumistilor mei, de pilda, care, cu exceptia unei minoritati de condeie cuviincioase, se intrec, saptamana de saptamana, sa ma tavaleasca prin micile lor nevroze si frustrari, sa ma ingroape in obscenitati, agramatisme, amenintari, invitatii la spanzuratoare si cimitir. Sper ca absenta mea din gazeta va contribui, cat de cat, la insanatosirea lor sufleteasca”, scrie Andrei Plesu. De asemenea, el precizeaza ca vrea sa le ofere o pauza „si cititorilor, sau unor publicisti harnici”. „(…) care ma cearta ca nu scriu despre ce vor ei, ca nu gandesc ca ei, ca ma bag in toate, ca nu ma bag in nimic, ca sunt „omul lui Patriciu”, sau, dimpotriva, „intelectualul lui Basescu”, ca ma vand pe bani grei si privilegii cosmice, ca sunt cripto-comunist, tigan, homosexual, securist, ca public in afara tarii nu din 1991 si la solicitarea unor edituri straine, ci de-alaltaieri, de cand ma sustine Patapievici, ca doua memorii catre Ceausescu in care ceream – in penibilul limbaj standard al birocratiei comuniste – dreptul de a supravietui erau, de fapt, scrisori de dragoste, ca sunt gras, ca sunt mason, kaghebist, British Intelligence, Mosad sau CIA, „jidanit”, antisemit, cripto-fascist, fundamentalist, impostor, clovn, agent al unui monopol ideologic, mancator de tinere valori si cate si mai cate alte lucruri, care de care mai respingatoare, mai scandaloase si mai periculoase pentru neam si patrie”, mai scrie Andrei Plesu.

Totodata, el recunoaste ca a atins „o anumita limita” si „prin concursul unor imprejurari imediate”. „Mi se pare exasperant ca, in gazeta la care scriu, cativa baieti inca nenascuti sa se rafuiasca naravas cu Mircea Dinescu. La varsta lor eram in faza „primim marfa”: ma straduiam sa invat, sa pricep, sa gasesc modele. Dansii stiu, au aplomb, au trecut peste noapte de la gradinita la procuratura. Am mai multe motive decat ei sa ma cert cu Dinescu, sa fiu intristat sau scos din minti de o anumita evolutie a lui, de excesele nonsalantei sale. Dar, pana una alta, omul a scris o pagina de neinlocuit in literatura romana si a avut, inainte de 1989, un curaj care nu poate fi terfelit zglobiu prin ipoteze „stiintifice” de doi bani”, precizeaza Andrei Plesu.

El face referire la faptul ca, in 2 decembrie, ziarul Adevarul a publicat articolul „Dinescu si Revolutia”, in care se spunea printre altele ca „poetul-disident avea sustinere diplomatica din Occident si facea vizite la Moscova”, dar si ca „Mircea Dinescu, omul care la 22 decembrie 1989 aparea la Televiziune si anunta fuga dictatorului, pare sa fi fost pregatit din timp pentru un astfel de moment psihologic, dupa cum o arata actiunile sale din zilele Revolutiei, dar si dinainte de 1989”. Ulterior, Mircea Dinescu nu a mai publicat, in cel mai recent numar al revistei Catavencii, obisnuitul sau editorial de pe prima pagina a publicatiei.

Pe de alta parte, in finalul editorialului sau, Andrei Plesu spune ca nu mai suporta sa aiba de-a face, vrand-nevrand, „cu un anumit personaj” din „Holdingul Adevarul”, „cand sentimental ca o telenovela, cand tafnos ca un fost sef de sala, bucuros sa se traga in poza cu felurite VIP-uri pentru o tara de notorietate, haotic administrativ si cu veleitati culturale penduland intre Paulo Coelho si Dan Diaconescu”.

„Regret ca ma despart de cititori, dar am macar satisfactia de a scapa de vecinatatea unui asemenea ins”, mai scrie Andrei Plesu.