Isi face singura reclama, umpland spatiul public cu aparitiile ei. Nu la TVR, acolo a intarcat balaia. Si bine i-au facut. Emisiunea aia arata ca un atentat la inteligenta natiunii. Altfel zis, produsul era toxic.
Andreei Marin i se pare ca o urmaresc paparazzi, desi acestia nu sunt tentati de produsele cu termenul de valabilitate depasit. Si ce daca? Ea da fuga pe retelele de socializare unde scrie ce i s-a intamplat. Chiar daca nu este adevarat, ei i se intampla. Numai ei. Presa fara subiecte copiaza si-i trage un articol de ametit fraierii, eufemistic spus. Evident, numai ea stie sa gateasca mancaruri care transforma barbatii in animalute sfioase si iubitoare. Poate ca exista si barbati pentru care mancarea conteaza mai mult decat femeia, dar n-am auzit ca vreunul chiar sa-si compromita existenta de mascul pentru niste creveti la tigaie. Nu conteaza, ea baga repede pozele pe Facebook si asteapta ca fituicile vitelor de pripas sa le imprastie mai departe. Iar vorbele insotitoare sunt de o dulcegarie crunta, in care zaharul depaseste norma legala. La cei 86 de ani ai ei, apreciez eu, caci singura a recunoscut ca a trait cat altii intr-o viata (deci, expunere indelungata la raft), se intreaba de ce o sufoca dorul de copil cand e la volan. Pai, daca ea nu stie, de ce am sti noi care e legatura intre sufocare, copil si volan? E clar ca nu prezinta toate elementele de identificare a compozitiei. Prezinta toate semnele unui produs expirat, dar se incapataneaza sa domicilieze la raft, in speranta ca se mai vinde.