Despre Andreea Marin mi-a spus o doamna bine din Piata Chitila, care vinde zarzavaturi pe care nu stiu de unde le fura, cam tuciurie faptura dar totusi doamna dupa decolteu si bermudele care-i pocnesc pe fesele monumentale, in fine, mi-a spus ca pot sa scriu linistit ca este vedeta, caci nu ma va da in judecata.
Ea, doamna bine, zice ca a vazut-o pe fosta Zana a Surprizelor acum o zi sau doua. Sau mai multe? Nu mai stie daca la taraba ei, la televizor sau prin ziare, ca bause cam multa bere atunci, era cald rau. Si mai zice si ca arata bine rau tare. Am gasit-o si eu, in ziare, si chiar arata superb. Dom’le, nu i se vede varsta. Mie mi se pare ca a ramas tot la 47-48, desi au trecut atatia ani, chiar daca ziarul spune ca are doar 42. I se vede, in schimb, costumul de baie. Nu in totalitate, ea a ramas aceeasi mimosa pudica. Pare ca face reclama la ceva, nu se intelege prea bine la ce.
La umarul dezgolit, la palarii sau la ochelarii de soare. Sau la apa din piscina? Poate face publicitate chiar la Andreea Marin, dar mascat, si de-aia lumea nu-si da seama. Spune ea, am citit eu asta in ziar ca a scris ea pe contul ei, ca „sunt momente in care, chiar daca inima te indeamna sa ramai unde te afli, trebuie sa ai taria de a pune pe primul plan respectul de sine si sa mergi mai departe”. Unde? Cred ca la mare. Sau la piscina. Ca doar n-o sa-si etaleze costumele de baie la film sau la Biblioteca Academiei. Nu spun ca n-o fi fost la Biblioteca, Doamne fereste, dar poate a ajuns acolo cand eu deja plecasem. Dar aia cu respectul si mersul mai departe mi-au placut in draci. Publicitatea e baza, nene! Nu conteaza varsta, ci costumul de baie si dorinta de a face, iar, precupetele fericite.