Cred ca nici Fiscul american, atunci cand l-a infundat pe Al Capone, nu s-a impaunat atat ca ANAF-ul nostru, care, doar in primele cinci luni ale acestui an, a pus nu mai putin de 350.000 de popriri pe conturile bancare ale unor contribuabili, fie firme sau persoane fizice.
Ei bine, asta da raportare care poate starni invidia celorlalte structuri implicate in aceasta veritabila intrecere socialista pentru cine scoate de la bietii romani cat mai multi din „firfireii” care le-au mai ramas prin buzunare. Pentru ca, atentie, desi prin insusi statutul sau Agentia Nationala de Administrare Fiscala ar trebui sa fie o institutie cat se poate de sobra, iata ca „tehnocratii” de aici nici macar nu se mai obosesc sa numere exact cati contribuabili nenorocesc, anuntand doar o cifra „aproximativa” de 350.000 de conturi blocate! O cifra rotunda, ca doar cine mai pierde timpul cu socoteli marunte cand ANAF-ul trebuie sa traga si mai tare, pentru a depasi „baremul” de 1.000.000 de popriri pe conturi, realizat anul trecut. Asa ca, fie si daca pastreaza acest ritm indracit de a bloca orice cont, pentru datorii si doar de cativa lei, ANAF tot se afla in criza de timp, pentru a putea raporta depasirea milionului de popriri la incheierea mandatului Cabinetului Ciolos…
Revolta in teritoriu!
Este greu de inteles totusi ce se petrece cu toata aceasta isterie nationala a blocarii a cate unui milion de conturi anual, cu toate explicatiile tehnice pe care ANAF-ul le-ar putea da despre luarea acestor masuri extreme. Numai ca, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, ANAF sta pe un adevarat butoi de pulbere, multi sefi de structuri teritoriale refuzand sa mai aplice „pretioasele indicatii neoficiale” de a bloca orice cont care intra in malaxorul anchetelor. Pentru ca multe din conturile blocate pe banda rulanta apartin unor societati comerciale unde lucreaza, in total, sute de mii de angajati. De ale caror salarii mai depind si familiile acestora. Insa din incercarea de a-si asigura spatele si a-i „ingenunchea” pe patronii care nu „colaboreaza” asa cum ar dori inspectorii fiscali sau, mai ales, cei de la Antifrauda, se trece la poprirea conturilor. Ceea ce reprezinta o lovitura grea pentru cei care ajung sa-si puna capat zilelor, stiind ca le va fi mai mult decat dificil sa-si pastreze afacerile in astfel de conditii.
Spaima de instante
Culmea este ca marea majoritate a celor care contesta in instanta aceste popriri castiga pe banda rulanta procesele. Numai ca, la cat de aglomerate sunt instantele la noi, deciziile judecatoresti vin, in cel mai fericit caz, la cateva luni bune de la depunerea contestatiilor. Si nu sunt definitive, cei de la ANAF depunand automat recursuri, desi stiu ca le vor pierde si pe acestea, in lipsa prezentarii unor noi probe. Asa ca multi dintre romanii care si-au pierdut afacerile sau casele in tot acest timp s-au intors acum impotriva angajatilor de la Fisc, pe care ii acuza de abuz in serviciu, infractiune pe care, de altfel, pana si Curtea Constitutionala a lasat-o in „coada de peste”. Dar, totusi, nivelul de stres in cadrul ANAF a ajuns la cote alarmante, multi dintre angajati dand orice pentru niste concedii prelungite. Din speranta desarta ca astfel se mai domoleste presiunea neoficiala de a amagi alte autoritati cu poprirea unor conturi, daca incasarile progonozate pentru a doua jumatate a anului sunt dezastruoase, nereusind sa sustina bugetarea pentru 2017.
Aroganta pierderilor de miliarde
Marea problema nu este insa reprezentata de „vanatoarea” de conturi declansata de catre un ANAF care pare sa aiba apucaturi de „smardoi” fata de romanii slabi, care nu se pot apara, cu o mare intarziere, decat in instanta. Pentru ca, in schimb, acelasi ANAF nu mai are „tupeul” sa le blocheze conturile marilor companii internationale care, cu o nonsalanta demna de o cauza mai buna, anunta in fiecare an pierderi de miliarde de euro, pentru a nu plati niciun ban la bugetul de stat. Un buget, pe care, in schimb, il alimenteaza milioanele de „fraieri” romani care nici nu apuca sa citeasca bine somatia ANAF-ului, ca s-au si trezit cu conturile blocate. Mai mult chiar, dupa cum sustin chiar surse din ANAF, sunt sute de astfel de companii internationale, dintre care unele au ajuns sa declare oficial, fiecare in parte, doar pentru anul 2015, pierderi de peste cate un miliard de euro! Si „smardoii” de la ANAF nu mai au tupeul sa le blocheze si acestora conturile, de frica „urechelilor” pe care le-ar primi din partea ambasadelor care, nu-i asa, spre deosebire de autoritatile romane, isi apara intotdeauna investitorii, oricate „prostioare” fiscale ar face acestea.
Operatiunea „Patrunjelul”
Numai ca, in timp ce inghit fara sa se stearga arogantele la care ii supun companiile straine, cei de la ANAF lupta ca niste lei, indiferent de costurile adiacente, sa blocheze conturile si sa le vanda bunurile imobiliare unor batrani care au intarziat cu plata unor impozite de doar cateva zeci de lei. Este si cazul Operatiunii „Patrunjelul”, prin care o batrana de 83 de ani din Arad a fost executata silit pentru ca nu a platit un impozit de 44 de lei, datorat in urma „comercializarii de patrunjel in piata”. Asa ca i s-au blocat conturile si s-au demarat procedurile de executare silita pentru a se scoate, chiar si din vanzarea casei, cei 44 de lei de la evazionista cu patrunjelul. In timp ce multinationalele care declara pierderi de miliarde de euro anual nu sunt deranjate nici macar asa, cu un timid control tematic, barem sa stie si ele ca in tara asta exista totusi un ANAF. Ce-i drept, unul pe care se sterg pe picioare de fiecare data cand intra in luxoasele birouri de unde calculeaza ingineriile fiscale prin care sa scoata banii din tara, fara a plati nimic la bugetul unei Romanii de unde, totusi, isi sustin cresterea economica…