Ce dor imi e de un “credeti in Dumnezeu, domnule Iliescu?”. De intrebarea lui Constantinescu. De “ce ghinion pe tara asta, sa aiba de ales intre doi comunisti!”. Replica lui Basescu, data lui Nastase. Chiar si de “meserie aveti. Flota s-o practicati nu mai avem”. Scurta lui Crin Antonescu. “Ce faceati la domnul Vantu aseara, domnule Geoana?”. D-astea!
Ti se mai face dor. Ce vremuri! Lucrurile pareau mai bine. Nu erau nici atunci. Dar macar pareau. La prezidentiale privesc cu deznadejdea pustiului cand devine clar ca la wrestling nimeni nu loveste serios. Cand luptatorii devin caricaturi. Cand nu se mai cade credibil. Nu mai exista preocupare serioasa pentru sange. Cum in film ai vedea regizorul gesticuland cu indicatii. Ne place cinematografia americana. Regizorii de acolo vin. E clar, ca doar i-am vazut in cadru. Dar altceva deranjeaza mai mult. Americanii ne-au schimbat filmul. Eram intr-un thriller. Era actiune. Acum sfarsim consternant intr-o comedie romantica. Ma uit la pactul asta rupt de Ponta. Astept si rasetele de pe banda, luptatorii au devenit comici. Nu stiu daca Ponta ramane candidatul la presedintie. Dar la Cotroceni, regizorul pare ca a pus deja un costum. Vedem cui i se potriveste. Un singur lucru e clar. Mai mult decat pe popularitate, te poti baza pe impopularitate. Asta are Basescu de tranzactionat acum. Postura omului impopular. Nu conteaza ce e. Conteaza ce pare. Pentru popor, adversar lui Basescu nu pare ala care i se opune. Adversar pare ala caruia Basescu i se opune. Oricat de dictatorial ar fi regizorul, e nevoie putin ca lucrurile sa para si publicului. Viitorul presedinte va fi acela care va cadea cel mai credibil la procedeele de wrestling ale lui Basescu. Iohannis nu stie sa cada. Da nici sa stea in picioare. Ponta deja e obositor. Poate Tariceanu. Lasati, ca va fi bine!