Bineinteles ca nu se putea ca SUA sa-si vada de treaba si sa nu se mai amestece in bucataria noastra. Nevoia asta a lor de a ne ridica de pe oale capacele – am mai spus-o si am sa o spun mereu – deja ma scarbeste. Or fi ei baieti de treaba, zic unii, dar sunt defazati rau de tot.
A trecut o luna de la revocarea Laurei Codrutei Kovesi, dar durerea a ramas in inimile unor politicieni americani de parca ieri s-ar fi intamplat. Groaznic. Deja incep sa ma impresionez.
Asa se face ca doi senatori de peste ocean si-au exprimat ingrijorarea fata de trimiterea fostei sefe DNA acolo unde ii este locul, adica afara din pravalie. I-au expediat Vioricai Dancila o depesa in care o anunta ca au remarcat cu regret ca presedintele Klaus Iohannis a fost obligat sa se supuna instantei si sa o revoce pe Codruta Kovesi. Dar nu au remarcat si cat a durat pana Iohannis a facut ceea ce trebuia sa faca imediat, fara sa mai traga de timp. Si nici nu au regretat ca presedintele a luat o tara intreaga la misto, invocand motive ce tin de bancurile proaste. Din scrisoare nu razbate vreo unda de remuscare in sensul asta, ci doar ingrijorarea ca incotro se va indrepta anticoruptia. Si, ca sa fie tacamul complet, cer imperativ guvernului sa nu dea inapoi de la tra-la-la si tra-la-la, aceleasi cuvinte plictisitoare si temeri ieftine, fara acoperire. Nu ce au scris este important, desi mai aveau putin si, printre randuri, doar ca nu ii cereau Vioricai Dancila sa o aduca inapoi pe Kovesi, ci tonul epistolei. Pai ori suntem aliati ori suntem slugi? Sau e „asa si asa”? Sau, mai de-a dreptul, „depinde”. Tocmai acum, cand voiam sa inchei literar-artistic, nu-mi mai aduc aminte cum se spune in engleza „Hai sictir!” Ce pacat.