Am 30 de ani. De viata. Nu de activitate, ca Mircea Sandu. Ma uitam la stirile despre alegerea noului sef la FRF si ma gandeam! Stii ca ai ajuns la o varsta cand esti de-o seama cu seful fotbalului romanesc.
Si apoi ma uitam la CV-ul lui Burleanu. Sau domniei sale. Cum bine ar spune Mihai Gadea. Sef al Federatiei Europene de Minifotbal. Si ma gandeam. Ce ironie a sortii! Un fotbal atat de mic a ajuns sa fie condus chiar de seful minifotbalului. Si ma uitam la meciul cu Argentina. Ce frumos curgea. Si ma gandeam. Iata prima masura pe care ar trebui s-o ia acesta: organizarea unui Campionat Mondial Amical! Apoi ma uitam la Piturca. Si chiar nu mai imi venea sa ma gandesc la nimic!
Am 30 de ani. Cu doi mai putin decat Bianca Dragusanu. Ieri a implinit 32. La multi ani, Bianca Dragusanu! Si aici iar m-au luat gandurile. Din astia 32, cati sunt de activitate?! Ce voiam eu sa mai zic: in timpul meciului cu Argentina a jucat si Mutu. La ziua Biancai Dragusanu. O sa spuneti, bine, bine! De asta ne arde noua cand suntem la granita razboiului din Ucraina?! Va raspund imediat. Avem si noi razboaiele noastre.
Situatia in tara se mentine tensionata. Vorba lui Mihai Traistariu: “Ma inteapa inima cand vad ca se vorbeste numai de Akcent. De Inna. Si de Alexandra Stan”! Ramanem optimisti. Lasati c-o sa fie bine!
