Tanara speranta a vocii ca de calculator nu a reusit sa se impuna pe piata cu blondul auriu al pletelor. Mai degraba cu blonzimea. Cu desuurile ce i se iteau de sub pantalonii scurti i-a mers ceva mai bine. Poate si cu sanii lasati sa zburde, dar eu eram preocupat de chilotii ei negri si nu am mai prins mare lucru.
Am vazut la televizor ca Alexandra Stan a dat de belele. M-am uitat pe toate canalele cum blonda se tanguia, etalandu-si ochiul cat o sarma moldoveneasca umpluta cu orez. A mancat-o in pardon sa mearga la impresar si sa ii ceara banii pe ultimele sase luni. Marcel Prodan, impresarul, managerul si iubitul ei a agresat-o verbal. Pe langa niste cimilituri cu apropouri anatomice, a facut-o si „sclava”. Urat! S-a dus si a doua zi. E clar ca nu a inteles nimic. Din motive care nu razbat dincolo de cuplu, omul s-a suparat rau de tot. Managerul a lovit-o de cateva ori, atat cat s-a priceput. Dar ea, incapatanata, refuza sa cada. Cu greu a reusit sa o puna la podea. Iubitul din el, milos, a lasat-o sa zaca pe canapea, ca sa-si revina pentru repriza a doua. Ajunsa aici, povestea a scos din minti toate vedetele de mucava si pe cele cat de cat mai rasarite. Cred ca de canapea era vorba.
La reluarea meciului, in masina si pe drum, Prodan i-a administrat o corectie sora cu moartea. La ochi, la coaste, la barbie, la gramada si pe unde mai erau locuri vacante. Noroc cu politia, care tocmai trecea pe acolo. Mama, scandalizata ca i-a fost facuta fiica „sclava”. Tatal, cu avocatii deja pe fir. Si, pe cand la mine in cartier lumea revoltata se strangea in grupuri pentru a merge la Universitate, sa protesteze, a cazut si bomba. Il iarta, „pentru ca era nervos si stie ca nu se putea abtine”! Alexandro, sa ma ierti. Mi se pare ca esti cam proasta. Nu ma pot abtine!