Pret de doua zile , politicieni cunoscuti sau din esalonul al doilea s-au perindat prin platourile unui post de televiziune, devenind jurnalisti.
Nici nu mai are importanta cui i-a apartinut initiativa, dovedita a fi complet neinspirata, dar, dupa stilul unsuros, batea la ochi a facatura.
Ba ca ar fi vorba de presa politica, ba de politica presei. Ba ca presa ar fi vai mama ei cand se apuca de politica, ba ca a devenit un pion in mainile unor oameni importanti din Romania, o mai recenta opinie a Ralucai Turcanu. Dar, atat timp cat presa rascoleste in mocirla clasei politice, cu scandaluri, corupti si corupatori, cum sa-si mai pastreze rochita de un alb imaculat?
Oricum ai lua-o, nu ai cum sa eviti genericul marinimos al Realitatii, ca emisiunea va avea un „continut generat si difuzat de noii jurnalisti”. Exact asta s-a si vazut, marea cantitate de penibil. Daca in zona politicului invitatii se mai descurca macar la batutul apei in piua sau cand se iau la misto, la capitolul presa a fost un dezastru.
Cu un Paleologu razand la orice stire si cu o Lavinia Sandru, in off, intreband daca e auzita in microfon, de parca microfonul poate fi si casca si boxe, clasa politica a aratat ce poate in jurnalism: nimic! Sau, ca sa fim totusi generosi, are putirinte de mai mult, chiar de nimicul nimicului.
Fara simtul ridicolului, asadar, politicienii au acceptat invitatia de a fi o zi jurnalisti. O modalitate de a-si face campanie, prost disimulata, dar si de a multumi postului care le gazduieste opiniile, bune sau rele.
