Cipru nu este o numai o problema financiara, ci si una geopolitica. Leviatanul, ca sa numim generic gazele din Mediterana, isi arata adevarata fata monstruoasa.
Gazele din Mediterana arata exact tarile unde exista conflicte armate sau crize financiare care le fac dependente de „terte” parti.
Rusii isi plimba navele de razboi prin porturile arabe
Siria, Liban, Fasia Gaza, Egipt, Israel, Grecia, Cipru, toate cuprinse de nelinisti profunde, toate cu „felia” de camp gazeifer in Mediterana. Ecuatia e simpla: UE si-a facut public telul de a nu fi dependenta de gazele rusesti, iar exploatarea gazelor din Mediterana este o solutie. Rusia nu sta cu mainile in san. Intai si-a perindat navele de razboi prin portul sirian Tartus. Apoi, pentru ca situatia a devenit „incerta” in Siria, le-a mutat in Liban si a doua zi a cazut Guvernul, sub presiunea Hezbollahului, care sprijina regimul lui Bashar al-Assad in Siria. In Siria e razboi civil, in Liban s-au dus rusii, in Egipt e inca revolutie, Israelul a impus iar restrictii maritime in Fasia Gaza, pentru ca de acolo s-au tras rachete in timpul vizitei lui Obama. Iar Cipru e inghesuit intre planul UE-FMI de a-si „rezerva” aceasta tara, cu tot cu gaze, si Rusia, care-i ofera bani in schimbul controlului asupra exploatarii gazelor. Plus oferta Gazprom.
UE si FMI isi facusera planul pe 120 de ani
Elita europeana a clocit de multa vreme planul de a pune mana pe gazele din Mediterana. Pentru a avea o industrie sustenabila, UE a preconizat ca, pana in 2020, importul de gaze va trebui sa fie de 68%. Intreaga economie a Europei este „ostatica” furnizorului de gaze. Pana acum, Rusia. Campurile gazeifere ale Ciprului si Greciei ar fi ajuns pentru a se realiza planul UE pentru… 120 de ani. Insa, cata vreme zona Mediteranei ramane turbulenta, Rusia este in castig de cauza, ca are timp sa-si faca flota permanenta pentru Mediterana, dupa cum a anuntat. Ce fac marile puteri europene? Se pare ca-i lasa pe rusi sa-si plimbe navele de razboi, sperand ca vor obosi si nu vor mai ajunge la linia de „sosire”. Adica a razboiului adevarat in zona, amanat, conform unor surse israeliene, trei luni.
