Afacerea cu ascunzatori antiatomice a mers intotdeauna bine, de la panica anilor cinzeci si pana azi. In plus, de la venirea lui Trump la putere, cifra de afaceri a „imobiliarelor” cu bunkere a crescut cu 300 de procente.
Adaposturile antiatomice nu au fost nicodata ieftine, nici chiar atunci cand se ofereau, in rate, clasei de mijloc americane. Sansa de a supraveietui unui atac nuclear nu e pentru toate buzunarele. Iata o tendinta care a crescut puternic in ultimii ani. Practic, cererea de adaposturi antiatomice de mare lux e pe val. Acum, cine isi permite un asemenea apartament, sau chiar vila, sub pamant vrea tot confortul zilei.
Se cer gradini ca la suprafata, piscine aidoma, sali de jocuri de noroc si de cinema, ziduri pentru practicarea de alpinism, spatii pentru squash si bowling. Camerele de zi trebuie sa fie largi si foarte aerisite, ba chiar sa imite un penthouse din New Vork, cu privelisti virtuale de la mare inaltime. Si, nici un asemenea adapost antiatomic nu va fi cumparat daca nu contine si o crama cu vinuri bine alese si garantate de un somelier adevarat. Desigur, si cantitatea conteaza, pe langa calitatea care se impune de la sine. 
Cica un sistem de filtrare a aerului de ultima generatie, musai elvetian, se ridica la vreo 20.000 de dolari. Restul e de milioane…