Dupa ce parlamentul britanic a respins „la mustata” iesirea Marii Britanii din UE fara acord ( o diferenta de numai 4 voturi), Theresa May isi drege vocea si propune astazi un nou vot asupra acordului sau de Brexit, respins deja de doua ori, cel mai tarziu la 20 martie. Deputatul conservator, Steve Double, zice asa: ”Este un ‘rahat’ de acord, care a fost luat si lustruit, si acum este un ‘rahat’ lustruit. Dar s-ar putea sa fie cel mai bun ‘rahat’ pe care il avem”.
Nimerita concluzie, dupa ce vreme de trei ani Regatul Unit, macinat politic, a fost incapabil sa se hotarasca asupra unor decizii coerente asupra plecarii din UE. Daca cetatenii englezi si-au cam dat seama ca divortul de Europa le va aduce mari batai de cap, nu e cazul premierului May, care tine cu dintii de putere si, in loc sa amane Brexit, nu il anuleaza. Nu mai are nicio autoritate, de demisie nu poate fi vorba – probabil ca se viseaza o a doua Margaret Theatcher – dar merge pe un drum infundat si riscant impreuna cu aliatii conservatori. In fine, daca acordul va fi adoptat de aceasta data, May le va cere liderilor europeni o scurta amanare a Brexit-ului, pana la 30 iunie. Daca va fi refuzat din nou, amanarea s-ar extinde dincolo de 30 iunie si va trebui ca Marea Britanie sa participe la alegerile europarlamentare de la finalul lunii mai. Problema e daca statele UE mai sunt dispuse sa accepte in mod automat o amanare, deocamdata Uniunea ar fi ”pregatita sa ia in calcul” sa acorde o amanare, daca regatul prezinta o cerere ”motivata”. Si, in functie de rezultatele de astazi, cine va renegocia Acordul, si tot cu echipa guvernului May ? “Sunt doar doua cai de iesire din EU: cu sau fara un acord. UE este pregatita pentru ambele. Pentru ca un Brexit fara acord sa iasa din discutie nu este suficient sa votati impotriva lipsei unui acord – trebuie sa aprobati un acord. Am ajuns la un acord cu prim-ministrul si UE este pregatita sa-l semneze”, spune Comisia Europeana. A nu se compatimi insa diplomatia britanica – de secole a obtinut tot ce a vrut – strategia negocierilor exasperante pentru partenerii UE inseamna, cum altfel, perfidia unui imperiu colonial ce s-a situat tot timpul deasupra unei Europe dezbinate, pregatindu-i minutios capcana Brexitului.