O amintire a etapelor –cheie ale conflictului sângeros din această ţară, unde preşedintele rus Vladimir Putin a efectuat recent o vizită surpriză, un război care a lăsat în urmă peste 380.000 de morţi şi milioane de refugiaţi şi strămutaţi din 2011.
Primăvara Arabă, 15 martie 2011: în Damasc au început demonstraţii antiguvernamentale, este vizat şi preşedintele Bashar al-Assad care conduce ţara cu o mână de fier din 2000. Manifestaţiile se răspândesc în alte oraşe, dar sunt reprimate cu brutalitate. O lună mai târziu, armata deschide focul asupra demonstranţilor ducând la escaladarea protestelor. În iulie 2011, sute de mii de oameni cer demisia lui Bashar, se formează Armata Siriană Liberă, alcătuită de miliţii locale. La aceste forţe rebele se alătură grupările jihadiste, iar împreună vor prelua controlul în mai multe oraşe. Încep luptele împotriva forţelor guvernamentale, după aproape un an insurgenţii ajung în capitala Damasc şi în Alep. Populaţia musulmană majoritar sunnită se luptă cu minoritatea şiiţilor alawiţi din care face parte şi familia al-Assad. Haos şi măcel În august 2013, peste 1400 de oameni au murit în suburbiile Damascului, după atacuri cu rechete care conţineau gaz sarin. Occidentul a acuzat atunci guvernul al-Assad, iar preşedintele sirian a susţinut că vinovate sunt forţele rebele. Este şi anul în care intră în scenă mişcarea şiită libaneză Hezbollah, susţinută de Iran, cu mii de luptători în sprijinul lui Assad.
În iunie 2014, gruparea Stat Islamic a proclamat un “califat” pe teritoriile cucerite în Siria şi Irak. Trei luni mai târziu, o coaliţie internaţională condusă de SUA a lansat primele sale atacuri împotriva SI în Siria. Forțele Democrate Siriene (SDF), dominate de milițiile kurde ale a unităților de protecție a populației (YPG) și sprijinite de coaliție, vor alunga SI din fortăreața sa din Raqa.
În septembrie 2015, Moscova a lansat un atac aerian în spijinul forţelor lui Assad, au urmat lupte grele, în special în Alep, până la sfârşitul lui 2018. În aprilie 2017, un alt atac cu gaz sarin atribuit regimului , a ucis mai mult de 80 de civili în Khan Cheikhoun (provincia Idleb). Drept represalii, Donald Trump ordonă atacuri pe o bază aeriană din centrul țării. Ulterior, SUA, Franţa şi Marea Britanie au lovit poziţiile militare ale regimului Assad. În octombrie 2019, șeful ISIS Abu Bakr al-Baghdadi a fost ucis într-un atac american din nord-vestul Siriei. Turcia – care a desfășurat deja două operațiuni în nordul Siriei din 2016 – și auxiliarii sirieni lansează, în favoarea retragerii americane, o ofensivă aeriană și terestră pentru a alunga miliția YPG departe de graniță . Armata lui Erdogan, sprijinită de Kremlin, va cuceri o fâşie de frontier din nordul Siriei, 120 de km lungime. De la jumătatea lunii decembrie, forțele Assad, susținute de forța aeriană rusă, și- au intensificat bombardamentele asupra regiunii Idleb (nord-vest), iar în luptele de la sol se opun jihadiştii și rebelii. Damascul spune că este hotărât să recucerească regiunea, dominată de gruparea Hayat Tahrir al-Cham (HTS, filiala ex-siriană din Al-Qaeda).
Întâlnirea dintre Putin şi Bashar al-Assad, prima vizită a preşedintelui rus la Damasc (însoţit de ministrul apărării, Serghei Şoigu) de la începutul conflictului, are un mesaj limpede: sprijin pentru regimul Assad şi întărirea influenţei Rusiei în lumea arabă în contextul în care în Siria continuă teatrul unui război în care s-au implicat puteri străine şi forţe jihadiste.
