5G: un război politic şi tehnologic

Implementarea noii generaţii de  reţele celulare fără fir a declanşat un conflict mondial în care s-au implicat marii jucători din branşă şi guvernele din spatele lor. 5G înseamnă Huawei, războiul reţelei este în plină desfăşurare între SUA şi China, în timp ce democratica  Europă se luptă cu o dilemă: acceptarea gigantului  tehnologic chinez care spionează în favoarea guvernului de la Beijing sau promovarea propriilor companii, dacă îşi va permite acest lucru.

Donald Trump a semnat în 2018 Defense Authorization Act, document care stipulează interzicerea guvernului SUA şi contractorilor acestuia să folosească echipamente Huawei şi ZTE, NATO a avertizat cu restricţii statele care vor implementa 5G cu Huawei, iar Comisia Europeană s-a mulţumit să treacă la „evaluarea riscurilor cibernetice” -un limbaj diplomatic sub care s-a  ascuns iritarea Franţei şi Germaniei, Emmanuel Macron a declarat că nu vrea să „blocheze Huawei sau să lanseze un război tehnologic”, în timp ce cancelara Angela Merkel a transmis că „nu facem linii directoare pentru furnizorii individuali”. O poziţie comună împotriva  încercărilor  Washingtonului de a spulbera ascensiunea chineză. Problema SUA e că Huawei a investit masiv şi are un avans tehnologic în faţa companiilor americane Cisco și Juniper Networks(cele mai mari din ţară),  un decalaj greu de recuperat în lumea IT. Noua economie globală va depinde net de reţelele 5G, care permit comunicații de zeci de ori mai rapide decât actuala 4G,  orice stat doreşte să dezvolte această tehnologie, iar chinezii  produc mult, ieftin şi bine în acest domeniu. Partea leului şi-o vor împarte SUA, Israel, China, Rusia şi Marea Britanie pentru că sunt şi cele mai active state în promovarea războiului informatic.

În schimb, Uniunea Europeană continuă să amâne o decizie, deşi nu poate rivaliza cu Huawei, în speranţa unora că de pe urma exluderii gigantului chinez din cauza deciziilor politice din unele ţări ,vor profita Nokia şi Ericsson. Chiar şi aceşti rivali europeni ai Huawei sunt prudenţi şi nu vor să vorbească despre concurenţă şi politică. Cumva firesc, ambele companii sunt implicate nu numai în Europa, ci şi în China şi Coreea de Sud iar afacerile şi profitul primează în faţa unor poziţii clare. România încă nu a reacţionat la nivel oficial cu privire la interzicerea  sau păstrarea accesului echipamentelor 5G Huawei, deşi tehnologia  va aduce un plus de 4,7 miliarde de dolari la PIB şi 250.000 de locuri de muncă până în 2025. Statele Unite şi România, prin ambasadorii Hans Klemm şi George Maior, au semnat, în data de 20 august 2019, la Washington, un Memorandum de înţelegere cu privire la dezvoltarea tehnologiei 5G. Documentul, desecretizat la începutul lunii noiembrie, arată că “furnizorii de reţele 5G trebuie să fie supuşi unei evaluări riguroase”, fără a pomeni Huawei sau alte companii. Nu-i de mirare că licitaţia pentru acordarea licenţelor 5G s-a amânat pentru  prima jumătate a anului viitor, asta dacă se vor respecta unele condiţii, transpunerea setului de măsuri pe securitatea reţelelor de la Comisia Europeană, transpunerea Memorandumului cu SUA în legislaţia primară şi adoptarea HG pentru preţurile de pornire şi calendarul de achitare a taxelor. Rămâne de văzut până când ţara noastră va îşi va permite să ignore presiunile  aliaţilor  SUA şi UE într-un război prea mare pentru guvernul de la Bucureşti.

Radu Jacotă