16 decembrie 1989 – 16 decembrie 2019. 30 de ani în care nu avem cu ce ne lăuda. Am dat jos comunismul? Nu știu, istoria e încâlcită rău și, de la o zi la alta, se tot schimbă. Cărțile de școală spun că, atunci, românii au scăpat de comunism cu un preț enorm: peste 1.000 de morți și peste 3.000 de răniți. Acum, Klaus Iohannis spune că el a dat jos comunismul. Nu atunci, ci în zilele noastre. E de ajuns să răsfoiți discursurile din campania electorală și să reascultați alocuțiunile de după câștigarea alegerilor ca să vă convingeți. Când a mințit Iohannis? Când a spus adevărul?
În realitate, Klaus Werner Iohannis nu a luptat nicicând împotriva comunismului. Membru de partid a fost și el, cred eu, pentru că postul de inspector-șef în învățământul sibian, ca peste tot de altfel, nu flutura pe gard în așteptarea pețitorului. Dacă nu erai comunist nu te puteai apropia de vreo funcție, oricare ar fi fost aceasta. Apoi, să nu uităm de caracterizarea făcută de forul superior în urma unei inspecții la Școala nr.2 din Agnita, unde actualul președinte preda fizica. „Tovarășul profesor este preocupat de orientarea ideologică-politică în realizarea sarcinilor educative”… în acest sens, tovarășul profesor s-a evidențiat prin interesul pentru realizarea unei concepții materialist-didactice despre lume și viață la elevi”… I se recomandă să activeze și în continuare pentru perfecționarea profesională și politico-ideologică”. V-ați perfecționat, domnule Iohannis?
O afirmație foarte gravă
Bătaia de joc și manipularea mulțimilor nu cunoaște limite când vine vorba de evenimentele din decembrie ’89. În ședința solemnă a Parlamentului, președintele preciează: „Comunismul a reprezentat chintesența răului absolut, iar eliberarea din ghearele unei conduceri criminale a fost posibilă doar prin revolta din Decembrie 1989.
Toți acei români care s-au ridicat la luptă, începând cu 16 Decembrie ‘89, mai întâi în Timișoara și apoi în celelalte orașe din țară, au avut credința că regimul care i-a aruncat în minciună, întuneric și frică poate fi învins, iar democrația poate fi cucerită într-un mod categoric. Valorile pentru care ei au luptat sunt temelia societății noastre, în care oricine poate exprima opinii diferite referitoare la trecut, prezent ori viitor. Această libertate însă nu poate să ducă în derizoriu adevărul! Niciun partid politic, niciun grup, nicio entitate și niciun român nu au dreptul să nege existența acestui eveniment cardinal pentru devenirea democratică a României. În calitate de Președinte al României, resping cu fermitate orice opinie care pune sub semnul întrebării existența unei revoluții anticomuniste, plătite cu jertfă de sânge, pentru libertate și democrație, în Decembrie 1989”. O afirmație foarte gravă, din punctul meu de vedere.
Cine a tras?
Iohannis, respingând cu fermitate orice altă opinie contrară lui, trimite în derizoriu dosarul aflat pe rol la Înalta Curte de Casație și Justiție. Acolo este vorba de o lovitură de stat, nicidecum de o revoluție. După 25 decembrie 1989, Ion Iliescu și camarila rămăseseră singuri deținători ai puterii. Cu cine se mai jucau de-a anticomunismul? Numărul victimelor este incomparabil mai mare decât până la simulacrul de proces din ziua Crăciunului. Ce fel de revoluție a fost povestea asta în care românii se împușcau între ei exact cât să aibă Klaus Iohannis ce vorbi după 30 de ani? Sau este o indicație clară către magistrați să schimbe încadrarea juridică? Un lucru este cert, dar lui Iohannis îi scapă. În noi, cine a tras?
Cine e cine?
Se vorbește despre 20.000 de copii morți în orfelinate înainte de 1989. Nu se cunoaște niciun autor. Și atunci, de ce s-ar afla autorii loviturii de stat? Asemenea adevăruri supără și vecinii, și partenerii strategici. S-au scurs 30 de ani în gol, în care am fost măcinați doar de dorința de putere.
Ne-am lăsat prostiți de promisiuni și ne mirăm de ce nu ne e bine. Fiecare președinte s-a lăudat că luptă împotriva comunismului, deși fiecare era comunist sadea la origini. A luptat vreunul împotriva propriei persoane? Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Iohannis? Fiecare s-a luat de gât cu predecesorul, cu vreun inamic imaginar sau de conjunctură, niciodată cu el însuși. Iar noi i-am crezut pe cuvânt că ne vor aduce binele, că pentru noi o fac. Unul ne-a împuiat capul cu democrația originală, altul cu armata lui de 11.000 de specialiști, încă unul cu lupta împotriva corupției și, acum, cu fericirea care trebuie să ne cuprindă sub revăsarea de valori europene.
O fi karma?
Ne-am lăsat jecmăniți cu privatizări pe 1 leu, nu ne-am vândut țara și bogățiile, le-am dat pe o șapcă și o bătaie pe umăr și nu ne-am lăsat cumpărați, căci eram luați pe gratis. Ne-am lăsat învrăjbiți unii împotriva altora, am așteptat pasul izbăvitor de unde nu putea să vină vreodată, căci conducătorii, mari sau mici, erau preocupați de soarta lor, nu de scuipații care ne veneau în cap.
Am fost orbi când patronatele ne erau fărâmate de o pretinsă luptă împotriva corupției, am fost surzi când ni se spunea că serviciile secrete fac legea, am fost muți când președintele călca pe Constituție, sfidându-ne pe toți. O listă fără de sfârșit, căci 30 de ani nu se scurg ușor. Nici acum, probabil, nu vrem să vedem că au fost 30 de ani in gol. Ne lăsăm în continuare amăgiți de lozinci și ieșiri patriotarde. Nefiind nimeni de vină, înseamnă că ne merităm soarta. O fi karma? Karma mamii ei de viață!
Excelent articol. Felicitari!
O radiografie perfecta a ceea ce traim de 30 de ani. Respectul meu, domnule!
Nu e nici o karma de vina , e vorba de smenuiala echipei lui Iliescu girata de Rasarit si a esalonului 2 PCR care s-a opus disperat aplicarii punctului 8 de la Timisoara , altfel ar fi aratat Romania daca se aplica , imediat dupa evenimentele din 89 , Legea Lustratiei . Cine a vandut tara , bogatiile si ne-a jecmanit cu privatizari pe 1 leu ? De ce a trebuit sa pastram lupul paznic la stana cand tarile din jurul nostru cu regimuri comuniste n-au facut-o ? La vremuri noi , tot noi ? E asa de simplu… , ce rost are sa ne mai ascundem dupa uluci ?
Lovitura de Stat din Dec.89(name code Dniestr)executata la ordinele +iHS+ Vaticanului de ale lor Soviete : Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator…
asta m-a cam uimit de potriviri, mi-am amintit ca in anii care au urmat dupa „revolutie”, Ion Iliescu a avansat in grad foarte multi angajat ai armatei romane, de a ajuns ca Romania sa aiba cateva mii de generali. Mi-am mai amintit pe la emisiunile TV despre „revolutie”, de faputul ca in zilele urmatoare dupa manifestatiile din decembrie 1989, 20 mii de turisti rusi au parasit Romania.
Copii mai jos tot textul:
Este timpul sa NU mai “sarbatorim” anual o “revolutie” care n-a existat! Dosarul “IANCU”, falsul lui Timofte, asasinarea lui Ceausescu si un singur tradator criminal: ION ILIESCU!
NOTA REDACTIEI: Ceea ce veti citi in materialul de fata are la baza informari si documente din dosarul “IANCU” – numele codificat in arhivele KGB al lui Ion Iliescu. Fostul presedinte al Romaniei – ajuns in aceasta functie in urma unei Lovituri de Stat ce a intrunit toate elementele strategice si tactice ale unei asemenea actiuni si care a fost savarsita prin intermediul unui serviciu secret strain – in speta KGB din Rusia Sovietica – s-a aflat in atentia Directiei Contraspionaj, iar dosarul a fost intocmit de aceasta directie a DSS, dupa care a ajuns intr-o structura mult mai importanta a tarii, de la acea vreme, cunoscuta sub denumirea generica de “unitatea 0110”(Indicativ Z Tecsa), dupa ce, initial, a fost lucrat (intre anii 1970 – 1975) si de ofiterii de intelligence ai UM 0920. Acum, dosarul original se afla sub incidenta Secretului de Stat, intr-o locatie externa a Directiei Generale a Informatiilor Militare (doar Presedintele actual poate cere desecretizarea, declasificarea dosarului, in calitatea sa de sef al CSAT), si din el va reiesi, fara tagada, incalcarea flagranta si repetata, de catre ION ILIESCU, a art. 155 din Codul Penal al Romaniei, pentru care fostul presedinte este pasibil de incarcerare pe viata!
Facem mentiunea ca, in SRI, exista un dosar “IANCU”, falsificat de catre fostul sef al acestei institutii, Radu Timofte, pentru crearea de confuzie si pentru a-l pune la adapost pe ILIESCU. Una peste alta, din studierea adevaratului dosar “IANCU” – la care si noi am avut acces limitat – reiese clar ca “revolutia romana” n-a fost decat o Lovitura de stat facuta pentru a pune mana pe putere de catre fostul activist de partid cu sprijinul unui alt sef de stat, al URSS – Gorbaciov.
Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea “fosilelor” spionajului sovietic din generatia lui Brucan, ION ILIESCU si Walter Roman (fost agent NKVD in Spania in 1936) , precum si a “generatiei tinere” a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu. Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de catre KGB, cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca “au vandut sisteme avansate de armament Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene”. Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in momentul in care echipa kgb care il spanzurase pe Marin Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parasea cladirea. LOVITURA DE STAT a fost temeinic pregatita dinainte si cuprindea urmatoarele operatiuni:
Operatia “Troika”. La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de ofiteri si subofiteri apartinand:
1 – Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) – Committee for State Security – Comitetul pentru Securitatea de Stat,
2 – Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) – Main Intelligence Directorate of the General Staff – Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major.
Au fost formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau subofiteri reprezentand aceste servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a explozivelor.
Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale orasului.
Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca “turisti” in Romania, in ritmul de circa 150 masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile prioritare au fost Timisoara si Bucuresti.
Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru “demonstratii populare anti-Ceausescu”, datorita apropierii relative de Europa de Vest si datorita prezentei unui vechi “prieten” al KGB, pastorul protestant Tokes.
(N.R : Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu).
El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si de la resedinta lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al “operatiei Tokes” a cerut sa se faca “numarul”, adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuintii lui Tokes. “Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti…”
Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB, care toti vorbeau “moldovineste”, au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura “bascularea” …
Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator…
Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat “sinucis” de “negociatori”. Generalii care acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa ”adunare populara” din 22 Decembrie 1989.
Ni s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia “Flanela”.
E foarte probabil ca marea majoritate a spionilor KGB care au executat lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe “flanelisti’ defiland pe ecranele televizoarelor…
Operatia “Flanela”. Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati “romaneste” si au ajuns devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting. Au vazut cum s-a construit “dreptunghiul” si “razele”, care erau o procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu. “Dreptunghiul” era constituit din circa 200 de securisti masati sub balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. De la “dreptunghi” plecau “razele” constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar la umar, mergand spre exterior. Intre aceste “raze” erau apoi plasate grupurile de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele.
Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989.
Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon in spatele lui si-i spune: ” E SECU !”. In momentul acela Ceausescu a inteles ca activistii de pardid din securitate a trecut de partea sovieticilor si ca partida era pierduta.
Acesta este momentul in care niste “tineri curajosi” au inceput sa alerge prin multime strigand: “Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul”.
Oamenii nostri de la Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti “tineri curajosi” nu alergau dela periferia masei de oameni catre centru. Ei alergau intotdeuna dinspre “dreptunghi” spre periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN “RAZELE” DE SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca erau toti securistii racolati de KGB.
Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei… Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era in Delta Dunarii la vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta “cineva” dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta: “Da, tovarasu! – “BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!” – “Am inteles. tovarasu!”… Dupa care “Petrica” se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea “revolutia” fara el… A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a “flanelistilor”, tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani.
Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a Loviturii de Stat…
“Teroristii”. De indata ce caderea lui Ceausescu a devenit cunoscuta, o multime de oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit peste noapte “LIBERI”. Aceasta era o problema majora pentru activistii din securitate care trecusera de partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta.
Ei trebuiau sa arate “prostimii” ca nu s-a schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea este baza noii “societati”.
S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita “Teroristii” care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989.
Infiltratii KGB din USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de “teroristi” si de “anti-teroristi”. Aceiasi “militari de securitate” erau o noapte “teroristi” si noaptea urmatoare “anti-teroristi”.
Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau transportati dela o strada la alta, ca sa se propage terroare in toate cartierele.
“Mineriada”. Astfel ”conducerea post-revolutionara” a hotarat sa organizeze o varianta romana a “revolutiei culturale” a lui Mao-Tze-Dong si mobilizat importante resurse financiare si umane care au asigurat “succesul stralucit” al MINERIADEI din Iunie 1990.
Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului impotriva “dusmanilor poporului”. Mii de oameni au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata.
Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de care Securitatea nu putea functiona. Si au avut un success deplin care a asigurat rolul dominant al Securitatii pana in ziua de astazi. “Tovarasi minieri, va multumesc!” dixit criminalul Iliescu.
VA URMA…
Col. DSS Dumitru PRICHICI, Simona Ela FICA
Citat:
grupul din jurul lui Mihail GORBACIOV, este chiar grupul KGB, de comando, chemat, in decembrie 1989, de catre Ion ILIESCU, pentru a asasina zeci de ofiteri romani ai UM 0110(Indicativ Z). In stanga lui GORBACIOV se observa un tanar, nimeni altul decat COMANDANTUL directiei a IX-a KGB, cel care s-a deplasat personal in Romania, in timpul Loviturii de Stat, pentru a supraveghea, pe de o parte, uciderea sefilor USLA(Gh.Trosca) si UM 0110(Indicativ Z Tecsa), iar pe de alta parte pentru a transfera arhivele celor doua unitati romanesti anti-kgb intr-un centru de la Iasi, de unde ele au luat drumul MOSCOVEI. Numele lui: DMITRI FONAREFF! Da, acelasi FONAREFF care este mereu invitat in emisiunea generalului impostor Emil STRAINU, pentru a… “salva”, prin Metacontact, Romania! Acelasi FONAREFF care se ingrijeste sa nu-i lipseasca nimic lui STANCULESCU in inchisoare (caviar, de exemplu!). Acelasi FONAREFF caruia un alt criminal dovedit al “revolutiei”, Francisc TOBA de la oficina de spionaj maghiar numita Semper Fidelis, ii tipareste carti pe care, culmea tupeului, i le lanseaza la… CERCUL MILITAR CENTRAL!
Citat:
Întocmeam atunci dosarul „RomBac” din care reieşea implicarea sovieticilor în România. Pe scurt, era vorba despre zborul unui avion Rombac la Sibiu în seara de 20 decembrie (1989), ciudat, pentru că de obicei se zbura cu Antonov-uri.
În acel avion erau în jur de 90 de pasageri, 30 de români în partea din faţă…pe primul loc stătea chiar actualul mitropolit al Clujului, Andrei Andreicuţ, pe-atunci episcop de Alba. În partea din spate stăteau 60 de „băieţi” înalţi, majoritatea blonzi care vorbeau o românească stricată, cu accent basarabean. Au coborât cu 300 de genţi diplomat de diverse mărimi. O angajată de la aeroportul Otopeni mi-a spus că la plecarea „băieţilor” din Bucureşti unul dintre ei a scos trei buletine diferite cu aceeaşi fotografie. Am verificat şi lista pasagerilor, iar la domiciliile din buletine figurau fabrici, uzine şi instituţii publice din diverse judeţe.
În acest dosar am solicitat relaţii de la SRI şi de la USLA, pentru că bănuiala mea a fost şi este că ei au declanşat evenimentele sângeroase de la Sibiu. Ei au fost cei îmbrăcaţi în combinezoane negre, au deschis focul pe 22 la prânz, la câteva minute după anunţarea fugii lui Ceauşescu. Doi dintre ei au urcat pe clădirea Policlinicii, între sediile Securităţii şi Miliţiei pe de-o parte şi sediul Unităţii 01512, sediul Academiei Forţelor Terestre din România. Unul dintre ei l-a împuşcat exact în frunte pe soldatul de gardă de la poartă, fapt care a atras riposta armatei care a avut senzaţia că s-a tras dinspre clădirea Securităţii. Cred că tot aceşti indivizi au declanşat carnagiul prin focul de simulatoare declanşat în apropierea unităţilor militare şi la unele clădiri civile, Din păcate, nici SRI, nici USLA – care avea agenţi în civil pe toate zborurile – nu au vrut să coopereze. Văzând că nimeni nu cooperează, pentru a nu fi acuzat mai târziu că am participat la această muşamalizare, am demisionat, am lucrat 18 ani în presă unde am continuat să atac nelegiuirile din sistem.
Citat:
In decembrie ’89 piloții români reperaseră în aeroportul Sumen, în plină revoluție, avioane americane de tip EC-130, utilizate în dezinformare și bruiere electronică a comunicațiilor de pe teritoriul României. http://academybodyguard.ru/images/ForTemplate/Dima_1988.jpg
Bank for International Settlements (BIS) – The Vatican’s Central Bank
The monster octopus has so many tentacles. But of all these sucking arms, nothing is more secretive than the Central Bank of all central banks, the BIS that is nestled in a country with a Red Cross flag to represent it – The Rothschild-Owned Central Banks of the World
Afghanistan: Bank of Afghanistan
Albania: Bank of Albania
Algeria: Bank of Algeria
Argentina: Central Bank of Argentina
Armenia: Central Bank of Armenia
Aruba: Central Bank of Aruba
Australia: Reserve Bank of Australia
Austria: Austrian National Bank
Azerbaijan: Central Bank of Azerbaijan Republic
Bahamas: Central Bank of The Bahamas
Bahrain: Central Bank of Bahrain
Bangladesh: Bangladesh Bank
Barbados: Central Bank of Barbados
Belarus: National Bank of the Republic of Belarus
Belgium: National Bank of Belgium
Belize: Central Bank of Belize
Benin: Central Bank of West African States (BCEAO)
Bermuda: Bermuda Monetary Authority
Bhutan: Royal Monetary Authority of Bhutan
Bolivia: Central Bank of Bolivia
Bosnia: Central Bank of Bosnia and Herzegovina
Botswana: Bank of Botswana
Brazil: Central Bank of Brazil
Bulgaria: Bulgarian National Bank
Burkina Faso: Central Bank of West African States (BCEAO)
Burundi: Bank of the Republic of Burundi
Cambodia: National Bank of Cambodia
Cameroon: Bank of Central African States
Canada: Bank of Canada – Banque du Canada
Cayman Islands: Cayman Islands Monetary Authority
Central African Republic: Bank of Central African States
Chad: Bank of Central African States
Chile: Central Bank of Chile
China: The People’s Bank of China
Colombia: Bank of the Republic
Comoros: Central Bank of Comoros
Congo: Bank of Central African States
Costa Rica: Central Bank of Costa Rica
Côte d’Ivoire: Central Bank of West African States (BCEAO)
Croatia: Croatian National Bank
Cuba: Central Bank of Cuba
Cyprus: Central Bank of Cyprus
Czech Republic: Czech National Bank
Denmark: National Bank of Denmark
Dominican Republic: Central Bank of the Dominican Republic
East Caribbean area: Eastern Caribbean Central Bank
Ecuador: Central Bank of Ecuador
Egypt: Central Bank of Egypt
El Salvador: Central Reserve Bank of El Salvador
Equatorial Guinea: Bank of Central African States
Estonia: Bank of Estonia
Ethiopia: National Bank of Ethiopia
European Union: European Central Bank
Fiji: Reserve Bank of Fiji
Finland: Bank of Finland
France: Bank of France
Gabon: Bank of Central African States
The Gambia: Central Bank of The Gambia
Georgia: National Bank of Georgia
Germany: Deutsche Bundesbank
Ghana: Bank of Ghana
Greece: Bank of Greece
Guatemala: Bank of Guatemala
Guinea Bissau: Central Bank of West African States (BCEAO)
Guyana: Bank of Guyana
Haiti: Central Bank of Haiti
Honduras: Central Bank of Honduras
Hong Kong: Hong Kong Monetary Authority
Hungary: Magyar Nemzeti Bank
Iceland: Central Bank of Iceland
India: Reserve Bank of India
Indonesia: Bank Indonesia
Iran: The Central Bank of the Islamic Republic of Iran
Iraq: Central Bank of Iraq
Ireland: Central Bank and Financial Services Authority of Ireland
Israel: Bank of Israel
Italy: Bank of Italy
Jamaica: Bank of Jamaica
Japan: Bank of Japan
Jordan: Central Bank of Jordan
Kazakhstan: National Bank of Kazakhstan
Kenya: Central Bank of Kenya
Korea: Bank of Korea
Kuwait: Central Bank of Kuwait
Kyrgyzstan: National Bank of the Kyrgyz Republic
Latvia: Bank of Latvia
Lebanon: Central Bank of Lebanon
Lesotho: Central Bank of Lesotho
Libya: Central Bank of Libya
Lithuania: Bank of Lithuania
Luxembourg: Central Bank of Luxembourg
Macao: Monetary Authority of Macao
Macedonia: National Bank of the Republic of Macedonia
Madagascar: Central Bank of Madagascar
Malawi: Reserve Bank of Malawi
Malaysia: Central Bank of Malaysia
Mali: Central Bank of West African States (BCEAO)
Malta: Central Bank of Malta
Mauritius: Bank of Mauritius
Mexico: Bank of Mexico
Moldova: National Bank of Moldova
Mongolia: Bank of Mongolia
Montenegro: Central Bank of Montenegro
Morocco: Bank of Morocco
Mozambique: Bank of Mozambique
Namibia: Bank of Namibia
Nepal: Central Bank of Nepal
Netherlands: Netherlands Bank
Netherlands Antilles: Bank of the Netherlands Antilles
New Zealand: Reserve Bank of New Zealand
Nicaragua: Central Bank of Nicaragua
Niger: Central Bank of West African States (BCEAO)
Nigeria: Central Bank of Nigeria
Norway: Central Bank of Norway
Oman: Central Bank of Oman
Pakistan: State Bank of Pakistan
Papua New Guinea: Bank of Papua New Guinea
Paraguay: Central Bank of Paraguay
Peru: Central Reserve Bank of Peru
Philippines: Bangko Sentral ng Pilipinas
Poland: National Bank of Poland
Portugal: Bank of Portugal
Qatar: Qatar Central Bank
Romania: National Bank of Romania
Russia: Central Bank of Russia
Rwanda: National Bank of Rwanda
San Marino: Central Bank of the Republic of San Marino
Samoa: Central Bank of Samoa
Saudi Arabia: Saudi Arabian Monetary Agency
Senegal: Central Bank of West African States (BCEAO)
Serbia: National Bank of Serbia
Seychelles: Central Bank of Seychelles
Sierra Leone: Bank of Sierra Leone
Singapore: Monetary Authority of Singapore
Slovakia: National Bank of Slovakia
Slovenia: Bank of Slovenia
Solomon Islands: Central Bank of Solomon Islands
South Africa: South African Reserve Bank
Spain: Bank of Spain
Sri Lanka: Central Bank of Sri Lanka
Sudan: Bank of Sudan
Surinam: Central Bank of Suriname
Swaziland: The Central Bank of Swaziland
Sweden: Sveriges Riksbank
Switzerland: Swiss National Bank
Tajikistan: National Bank of Tajikistan
Tanzania: Bank of Tanzania
Thailand: Bank of Thailand
Togo: Central Bank of West African States (BCEAO)
Tonga: National Reserve Bank of Tonga
Trinidad and Tobago: Central Bank of Trinidad and Tobago
Tunisia: Central Bank of Tunisia
Turkey: Central Bank of the Republic of Turkey
Uganda: Bank of Uganda
Ukraine: National Bank of Ukraine
United Arab Emirates: Central Bank of United Arab Emirates
United Kingdom: Bank of England
United States: The Dirty Nasty Stinky Fed, Federal Reserve Bank of New York
Uruguay: Central Bank of Uruguay
Vanuatu: Reserve Bank of Vanuatu
Venezuela: Central Bank of Venezuela
Vietnam: The State Bank of Vietnam
Yemen: Central Bank of Yemen
Zambia: Bank of Zambia
Zimbabwe: Reserve Bank of Zimbabwe https://geopolitics.co/2015/04/12/bank-for-international-settlements-bis-the-vaticans-central-bank/
CUM SE JEFUIEȘTE O ȚARĂ: 1.256 de fabrici, uzine și întreprinderi românești au fost distruse de politicieni după 1989
un articol de Valentin Roman
Ce cuvinte ar putea fi folosite pentru a descrie, la adevărata lor scală, jaful și distrugerea cărora România le-a fost condamnată de toți politicienii ce s-au perindat la putere din 1989 încoace?
Ce pedeapsă ar merita oare toți acești prădători, cunoscuți drept președinți, miniștri, premieri, deputați, senatori, sefi de regii autonome, prefecți etc. etc, care, din semnături, au falimentat o țară și au candamnat la sărăcie fiecare român?
O privire de ansamblu asupra distrugerii economiei românești poată fi obținută analizând lista ce cuprinde nu mai puțin de 1.256 de întreprinderi, fabrici, uzine, combinate, dintre care multe ofereau locuri de muncă peste mai bine de 10.000 de angajați: https://valentinro.blogspot.com/2015/05/incredibil-cum-se-jefuieste-o-tara-1256.html?m=1&fbclid=IwAR1Mo7yFA0SoKMO9epOpVxCGBZXpeNOcbB6g4rra2TbPb4JYhXQePDYDqFc
Cica il salta pe Teodorovici ! Si pe unii de la Olt care ar duce la Stanescu si fratii Ciocan !
Si? De aia s-a scumpit ceafa de porc?
Kostov , ceafa ta e mai ieftina , rasa Landras e mofturoasa si guita ca proasta-n obor ….hihihihihi
Nu esti Livia. In schimb esti de o mitocanie rar intalnita.
Nici tu nu esti Anonymous , mitocanule !
Oprisan , baronul de Vrancea , este disperat ca-i sunt controlate lucrarile pe bani publici , Legea 10 din 1995 permite acest lucru !
Codrin Stefanescu NEAGA ca Marcel Ciolacu este revolutionar si cu atat mai putin luptator in revolutie cu rol determinant !
daca rusii i au pus pe comunisti sefi in continuare,iata ca comunistii au bagat romania in ue si in nato.
daca nu le convine ce a iesit,trebuie schimbati comunistii din servicii,cei din milicia,din army,din politica.
serviciile secrete romane sint supradimensionate,ei ii vor trada acum pe cei din nato si ue.
germania a uitat cum in 44 romanii ii goneau cu sutu n fund.uita,nu merita.
acum se doreste ca prin salarii si pensii mari,sa indatoreze si sa ruineze tara.tot dusmanii omului sint de vina.
toate datoriile facute de ro vor fi platite tot de ro,mai bine micsorsti toate pensiile.
despre reteaua R,nu se spune nimic,ei sint cei care au tras dupa 22.ii gasiti pe strada,prin parc,in afaceri,nepedepsiti.
nu e dubiu ca armata romana a tras in noi,ca milicia a facit rau,ca securistii au vina lor.ei au luptat impotriva omului,impotriva venirii unor conducatori buni.petrov?sa lasi 10 ani un informator ordinar sa conduca tara,e prea mult.
ce o mai urma in romania dupa atitea traume?