Zambiti, a venit primavara! Odata cu prima zi a lui Martie, calendaristic, dar mai ales si sufleteste, ne apropiem de anotimpul ce readuce natura la viata, aduce caldura si speranta! Dintotdeauna, romanii asociaza 1 martie si obiceiul oferirii martisorului cu tot ceea ce inseamna bucurie si bunatate.
Inca din vechime, snurul alb si rosu, oferit cu precadere copiilor si tinerilor, era menit sa ii apere de rele. Martisorul, simbolul primaverii, era, initial, facut din lana – doua fire, alb si rosu, impletite, si prinse in piept. Apoi, s-a transformat, usor, usor, intr-un simbol pe care romanii il ofera fiintelor dragi din vietile lor mamelor, surorilor, verisoarelor si bunicilor, dar si colegelor de scoala sau de serviciu. Insotit de flori parfumate si firave, primele care apar in aceasta perioada – ghiocei, zambile, narcise si frezii, martisorul oferit de 1 martie aduce bucurie atat in sufletele celor care le primesc, cat si a celor care mai cred in simplitatea si sinceritatea acestui gest simbolic.
Martisorul, in special snurul alb-rosu, purtat din prima zi a lui martie pana de 8 martie, de Mucenici, sau, in unele zone chiar si pana la Florii, saptamana dinaintea Pastelui, semnifica, prin culorile sale, imbinarea intre puritatea, simbolizata de nuanta alba, si regenerare, viata si speranta, incununate in rosul puternic al firului, dar si iarna „alba”, in contrast cu primavara tot mai calduroasa, insorita si plina de verva.
Traditia veche din strabuni spune ca martisorul e oferit pe 1 martie, in ziua in care se aude cantecul cucului si se intorc pasarile calatoare. Gospodarii legau snurul alb si rosu de un pom fructifer inflorit din curte sau chiar de vita de vie, increzatori ca acea gospodarie va fi protejata de rele si ca astfel, ocrotiti de simbolul primaverii, vor atrage norocul si bunastarea.
Mai mult, in vechime exista credinta ca acest snur – alb si rosu, oferit fiintelor dragi de 1 martie, ar fi fost tors, in drumul sau spre munte, de insasi Baba Dochia, cea cu 12 cojoace. Iar, odata oferit, in semn de talisman, aduce celui care il poarta in piept ori la incheietura mainii, tot ce inseamna bine si protectie de cele rele.
In unele zone ale tarii, se spune ca fetele isi puneau acest snur alb-rosu, de Martisor, pentru a fi ocrotite de soarele arzator, pe tot parcursul verii ce va veni. Mai mult, in Bucovina, martisorul era oferit baietilor, si nu fetelor. Tinerii satului erau cei care primeau acest simbol, oferit cu multa bucurie in ziua revenirii primaverii. De asemenea, se crede ca snurul alb-rosu fereste copiii de boli, dar si de deochi.
In prezent, e destul de usor de observat ca obiceiul tinde sa piarda din semnificatia initiala, Martisorul pregatit pentru 1 martie fiind tot mai mult impins catre comercial si transformat, uneori, catre un nedorit kitch.
Sursa foto: stiri.com.ro/calificativ.ro
