Una dintre cele mai dificile misiuni pe care trebuie sa le indeplineasca ofiterii sub acoperire ai Servicului Roman de Informatii este monitorizarea cetatenilor straini suspectati de fapte de criminalitate transfrontaliera sau chiar terorism.
Numai ca, penetrarea personala a cercurilor intime a suspectilor fiind foarte dificila, anchetatorii prefera monitorizarea tehnica a acestora, mai ales prin montarea de microfoane in locuintele sau sediile firmelor detinute.
In loc de gaze
O buna perioada de timp, patrunderea fara mandat in aceste spatii se facea sub acoperirea unor lucratori care verificau instalatiile de gaz, in cadrul unor actiuni care se desfasurau pe o zona mai intinsa, ca sa nu se prinda cei vizati. Numai ca, dupa ce s-a dat „duma”, angajatii sereisti de la gaze nu prea au mai fost lasati sa intre in casele suspectilor si sa-si monteze microfoanele prin bucatariile acestora. Asa ca, de ceva vreme, ei pur si simplu intra prin efractie, folosind aceleasi moduri de operare ca ale „springarilor” de profesie. La randul lor, cand isi dau seama ca au fost victimele unor jafuri, cei filati se plang la Politie, care demareaza cercetarile de rigoare. Zadarnic insa, pentru ca, daca isi fac treaba profesionist si se apropie prea mult de identificarea „spargatorilor”, printr-un simplu telefon primit pe firul scurt de sefi, politistii sunt nevoiti sa catalogheze dosarul cu „Autor Necunoscut”. Astfel ca, dupa ce ca statisticile Politiei gem oricum de „AN” –uri, acum le mai strica rapoartele si „colegii” de la SRI.