„Primaverile arabe” care au cuprins Orientul Mijlociu si Nordul Africii inlocuiesc regimurile dictatoriale cu petrolisti.
Liderii opozitiei libiene si siriene au state de plata la marile companii petroliere British Petroleum (BP), Shell, France’s Total, Chevron si Exxon.
„Democratia” inseamna petrol si gaze
Cat au cooperat cu liderii lumii occidentale in materie de strategii energetice, dictatorii arabi au fost buni. Cand li s-a nazarit ca pot avea strategii proprii, fara „combinatii” occidentale, au devenit „odiosi dictatori”. Fostul lider libian, Moammer Gaddafi, era cel mai periculos, pentru ca voia sa inlature dolarul de pe piata petrolului. A trebuit sa fie eliminat printr-o „primavara araba” soldata cu lichidarea sa fizica. ”Opozitia democratica” l-a adus la putere, ca premier interimar, pe Abdurrahim el-Keib, fost angajat al Petroleum Institute din Abu Dhabi, si sponsorizat in cercetarile sale de catre vestitele British Petroleum (BP), Shell, France’s Total, Japan Oil Development Company si Abu Dhabi National Oil Company.
Liderul opozitiei siriene, inginer petrolist de meserie
Liderul coalitiei opozitiei siriene, impus la Doha, Qatar, dupa indelungi tensiuni, este Moaz al-Khatib, prezentat de toata lumea ca „fost imam al Moscheii Umayyad din Damasc”. Carnegie Endowment for International Peace i-a facut o scurta biografie, prezentandu-l ca inginer petrolist, ca asta interesa organizatia sponsorizata de British Petroleum (BP), Chevron, Exxon, si Shell. Reporterul francez Thierry Meyssan il prezinta ca membru al Fratilor Musulmani si „executiv in compania Shell”. Conform BBC, Al-Khatib a lucrat sase ani pentru compania siriana Al-Furat Petroleum, partenera cu Shell Oil. De altfel, intre 2003-2004, Al-Khatib a si facut lobby pentru Shell in Siria.
