La 12 mai 1992, doi experti in sondaje care lucrau in echipa campaniei electorale a lui Bill Clinton au intocmit un memo confidential numit „Cercetare despre Hillary Clinton”.
Stan Greenberg si Celinda Lake notau ca electoratul din Arkansas o considera pe Hillary Clinton ca „un operativ al Partidului Democrat foarte ambitios din punct de vedere politic, prea puternic si nemilos”. Concluzia cercetarii celor doi experti era ca „ceea ce electoratul va considera smecheresc la Bill Clinton, va cataloga ca nemilos la Hillary”. Abia cand a ajuns Prima Doamna a SUA, Hillary si-a aratat fata „nemiloasa”, in modul cum a tratat relatia lui Bill cu Monica Lewinsky, pe care a catalogat-o ca „o narcisista prostuta”. Ba, dupa cum a insistat fata de Diane Blair, o apropiata, profesoara de stiinte politice, se pare ca a ei a fost ideea ca relatia dintre cei doi nu a fost de natura sexuala, in adevaratul sens al cuvantului. Ipoteza sustinuta cu tarie de Bill Clinton in timpul procesului de suspendare din functia de presedinte. Numai „un politician prea puternic si lipsit de scupule” putea privi „incidentul” intr-un asemenea mod, ci nu ca sotie inselata.