Nimic nu pare sa o scoata pe Raluca Pruna din „foaia de parcurs“ pe care o are de indeplinit la conducerea Ministerului Justitiei. Nici protestele detinutilor, dar nici a gardienilor din sistemul penitenciar, dupa cum nici memorandumul a zeci si zeci de instante si parchete din tara nu i-a creat nicio impresie.
Pentru ca, orice repros public i s-ar adduce Ralucai Pruna, aceasta isi pune imediat mainile in sold si raspunde invariabil ca „ma intorc la mine la Bruxelles“. Iata insa ca, dupa cum sustin sursele noastre, exista totusi un subiect care o alarmeaza instant pe Pruna, de fiecare data cand este adus in discutie. Si mai ales in ultimele zile, de cand Mihai Razvan Ungureanu a fost obligat sa paraseasca sefia Serviciului de Informatii Externe. Si asta pentru ca ministrul Justitiei pare sa se teama atat de mult ca, drept razbunare, ar putea fi „sifonate“ amanunte incendiare despre „legaturile primejdioase“ dintre unii membri ai guvernului technocrat si un anume grup de influenta din cadrul SIE.
Cu voie de la stapanire
Unul dintre marile mistere ale formarii „in doi timpi si trei miscari“ a Cabinetului Ciolos ramane cum de a ajuns o biata traducatoare pierduta prin birourile Comisiei Europene de la Bruxelless impovarata de datorii personale ditamai ministrul Justitiei. Si inca intr-o vreme in care Romania se chinuie inca sa se strecoare printer furcile caudine ale injositorului MCV impus de la Bruxelles. Dar, uite ca Raluca Pruna probabil ca a primit invoire de la stapanire, a intrat in concediu „pe motive personale“ si a descins la Bucuresti, unde continua sa se joace si in prezent de-a ministrul Justitiei. Ce-I drept, deranjata uneori doar de catre reaparttia suspiciunii ca o astfel de „explozie profesionala“ nu ar fi putut avea loc, logic vorbind, fara sustinerea din umbra, dar deosebit de puternica, a unui serviciu secret. In speta, Serviciul de Informatii Externe. Numai ca acum, atat Raluca Pruna, cat si alti ministri „bruxelezi“ tremura deja ca nu cumva MRU sa le arate unora „pisica“ agentilor sub acoperire, dupa principiul „dupa mine, potopul“…
Oltenii au o vorba: s-a suit scroafa-n copac si se crede privighetoare!