Mircea Toader si-a decis viitorul la un bal mascat, cand avea doar noua ani si a ales sa fie marinar. Deputatia reprezinta doar un bonus dat de destin.
Chiar daca tatal lui Mircea era marinar, familia Toader era „mai saracuta” pe vremea cand actualul deputat era in cursul primar: „Tata era ofiter de marina militara si avea doar solda, iar mama era casnica, trebuia sa aiba grija de mine si de fratele meu”. De aceea, gasirea unui costum pentru balul mascat organizat de scoala pe cand Mircea Toader era in clasa a III – a a fost o adevarata problema: „Trebuia sa ne costumam intr-un personaj de basm. Mama mi-a spus insa clar ca nu are ce sa-mi faca, tot ce poate este sa modifice un costum de-al tatii si sa ma transforme intr-un marinar. Am fost de acord, altfel ar fi insemnat ca nu ma pot duce la bal. Eram mai saracuti pe vremea aceea”.
Uniforma „s-a lipit” de el
Odata imbracat insa in hainele tatalui, micsorate pe masura lui, Mircea s-a molipsit brusc de „microbul” marinariei. „M-am hotarat sa ma fac marinar atunci cand voi creste. Parintii au crezut ca-i doar o toana de copil, aveam doar 9-10 ani. <<Toana>> nu a disparut insa, asa ca tata m-a luat la prelucrat. Mi-a explicat ce viata grea si dificila au marinarii, cum sunt ei nevoiti sa stea departe de casa si de familie, ce pericole pandesc in mare. Il credeam, dar tot nu voiam sa renunt la visul meu”, ni se confeseaza Mircea Toader. Taman cand parintii sperau sa-l aduca pe calea cea buna (era deja in clasa a XI –a), in portul Galati au venit primele traulere.
„Am luat cu mine cinsprezece colegi de liceu, care erau si ei atrasi de marinarie, si ne-am dus cu totii in port, sa vedem vasele. Cum ne invarteam noi pe acolo, marinarii au coborat si s-au pus pe povesti: cat de mare e lumea, cate lucruri au vazut si de cate au auzit pe unde au fost etc. Pentru mine asta a fost ultimul imbold, marinar m-am facut. Dintre colegii care au fost atunci cu mine in port, unul singur a mai reusit sa-si convinga parintii sa-l lase sa dea la Institutul de Marina”, ajunge Mircea Toader la finalul povestii care i-a trasat practic viata.
Parasit de iubita
Daca meseria a nimerit-o din prima, la capitolul amoruri Mircea Toader nu a fost la fel de norocos. „Prima mea dragoste a fost o evreica, Felicia Marcovici. Am fost prieteni cat am fost la liceu, dar m-a lasat balta cind eram in anul trei de Institut. S-a dus la facultate si s-a maritat cu altul”, isi nareaza Toader, foarte pe scurt, esecul.
