Epopeea de la sapa pan’ la mapa a lui Petru Luhan

Despre politicienii ajunsi in top (ministri, parlamentari, europarlamentari) lumea spune ca s-au nascut sub o stea norocoasa. Nu intotdeauna este insa asa.

Chiar daca este poate greu de crezut, unii dintre alesi au tras din greu inainte ca soarta sa le surada. Asa s-a intamplat si cu europarlamentarul PDL Petru Luhan, care a invatat si a muncit ani de zile pe branci pana sa ajunga in varful piramidei.

„In 1995, cand am terminat eu liceul in Siret, judetul Suceava, fie ca mergeai sau nu la facultate in Romania, sansele realizarii profesionale in tara erau cam aceleasi.

Am hotarat sa plec in Germania, sa invat limba si apoi sa studiez acolo. Nici macar nu aveam bani sa ajung pana acolo, dar am riscat, am imprumutat bani si am plecat. Tin minte ca marti am aflat rezultatele la Bacalaureat si miercuri eram pe drum spre Germania”, asa si-a inceput Petru Luhan drumul spre inalta societate.

Cum parintii nu puteau sa-l ajute cu niciun ban, Petru a pus spinarea la munca si burta pe cartile de germana: “Mi-am gasit de lucru la <<munca de jos>>, dadeam caramida si mortar la mana zidarilor, iar in paralel invatam din rasputeri limba germana. Prima victorie: am reusit sa ma inscriu la o facultate cu profil economic, unde am inceput sa studiez <<International Business and Global Management>> si <<Financial controlling>.

Sportul, o mare pasiune

Chiar daca a fost primit la studii in Germania, greul nu trecuse inca, ba dimpotriva: „Pentru a-mi putea finanta cursurile, am inceput sa muncesc foarte mult. Ma trezeam la ora trei dimineata, de la trei si jumatate pana la ora zece munceam pentru o firma de expeditie, unde incarcam si descarcam pachete din tiruri, de acolo mergeam direct la facultate, iar de la facultate direct la cursuri de limba germana. Un curs mi-l oferea universitatea, unul il plateam din bani proprii, ca sa invat mai repede limba academica. In vacante, colegii mei de facultate isi faceau planuri pentru excursii la Paris, Tenerife etc. Eu eram foarte fericit daca gaseam un loc de munca la fabricile mari, unde muncitorii plecau in concedii de vara, iar acestea angajau studenti in locul lor”. Dupa facultate, norocul a inceput sa-i dea tarcoale, dar combinat tot cu multa si serioasa invatatura: „Am beneficiat de un stagiu, de sase luni, la cea mai mare banca din Germania, unde am facut practica in domenii bancare cheie. Apoi am fost in America, la un program de schimb de experienta academica. Un an mai tarziu, am plecat in Australia, unde timp de sase luni am urmat cursuri de <<International Accounting>> si limba engleza la Monash University din Melbourne”. Toba de carte, a ajuns europarlamentar si are sansa sa se ocupe de ceva ce-i place: procesul legislativ. Regreta in schimb ca nu mai are parte nici macar de putinul timp liber pe care il avea atunci cand muncea si invata pe branci: „Imi place foarte mult sa alerg, sa fac sport. In 2006 am participat chiar la Maratonul de la Berlin si a fost o satisfactie personala deosebita sa finalizez intreg traseul. Inainte de asta, am jucat fotbal timp de 7 ani la nivel semi-profesionist in diverse echipe din Romania si Germania. Acum, nu mai am timp de nimic”.