Pe cand era in cursul primar, deputatul PDL Nicusor Paduraru batea in lung si-n lat imprejurimile Onestiului. Fara stiinta parintilor, ceea ce i-a si adus o mama de bataie demna de tinut minte.
Pasionat de drumetii, Nicusor Paduraru trebuia sa ia autobuzul pentru a ajunge la poalele muntilor. Ca urmare, nu s-a dat in laturi sa-si buzunareasca tatal, caruia aproape zilnic ii lua cate un banut. In cateva saptamani isi facea suma si o tulea in excursie. “Eram in clasa a II-a sau a IV-a cand <<colectam>> sume mici din buzunarul tatii.
Mai exact, luam cate un banut, sa nu se prinda. La fel facea si prietenul meu Nelutu. Ii puneam impreuna si, cand aveam 15 – 20 de lei, ne cumparam doi carnati (din cei mai ieftini, cu multe zgarciuri!) si luam autobuzul spre Oituz, de exemplu. Mergeam pana unde ne ajungeau banii de bilete dus-intors”.
Ajunsi la destinatie, Nicusor si Nelutu se plimbau prin padure, iar apoi, daca aveau timp, faceau un foc (avea intotdeauna chibrituri cu ei) frigeau carnati si beau apa luata de acasa. Timp de un an, schema a mers ca pe roate, baietii reusind sa puna de o escapada o data la 2-3 saptamani. Ulciorul s-a spart cand nu se asteptau.
“Intr-o zi, parintii au sesizat ca lipsim cam mult si s-au pus pe cautat. Ghinionul a facut sa fim vazuti cand am coborat din autobuz, veneam de la Oituz. Vrand sa ne ajute, soferul a inrautatit lucrurile. A povestit ca suntem baieti buni si cuminti, ca el ne cunoaste de mult, mergem tot timpul cu autobuzul.
De aici a fost gata dandanaua, parintii dorind evident sa stie ce am cautat, unde am fost, cu ce bani. Iar dupa ce au auzit de <<colecta>>, lucrurile s-au complicat.
Aici eu am avut mai mult noroc decat Nelutu, deoarece am trecut la negocieri cu tata. I-am spus unde puneam banii luati, in schimbul renuntarii la restul de bataie. Ca sa intelegeti, ar fi trebuit sa-l cunoasteti pe tata. Tinea minte locul oricarui lucru, sesiza dintr-o privire un obiect mutat fie si doar un centimetru din loc. Era aproape imposibil sa-i ascunzi ceva, de aceea a si tinut atat sa afle unde puneam banii. I-am spus ca-i luam din buzunarul de jos al hainei (purta intotdeauna costum) si ii puneam in buzunarul de sus al sacoului, unde niciodata nu umbla. Merita sa-i vedeti expresia!”.
Rebegit de frig in plina vara
Odata rupt barajul amintirilor, Nicusor Paduraru ne-a povestit cum a reusit sa intre, tot impreuna cu amicul Nelutu, in soc hipotermic. “Am avut noroc cu carul ca am scapat teferi. Aveam vreo 10 ani si, intr-una dintre escapadele noastre, ne-am dus la coada lacului Uzului, la pescuit. Acolo este un baraj urias si o cascada, numita Duruitoarea. Afara era foarte cald si ne-am hotarat noi sa facem o baie, desi apa era rece ca gheata. Zis si facut, ne-am dezbracat si am intrat in apa, in costumul lui Adam. Imi amintesc si acum ca am inghetat instantaneu aproape. Noroc ca am reusit sa iesim din apa, dar nu mai puteam sa ne incalzim, intrasem deja in soc hipotermic. Nu ne-a mai ars nici de carnati, nici de pescuit, de nimic. Dardaind, ne-am imbracat si abia ne-am tarat pana acasa, unde nu stiam cum sa ne ascundem starea de ochii parintilor. Bine ca, pusti fiind, organismele noastre s-au refacut repede si n-a fost nevoie sa ne ducem la doctor si sa afle parintii”.
