Deputatul PC Damian Florea a constatat personal eficienta aparatului de represiune comunist, adevarat artist in distrugerea urmelor romanilor care reuseau sa fuga in strainatate.
La nici trei ani, doi ani si zece luni mai exact, Damian Florea a devenit, alaturi de solista de opera Teodora Lucaciu, una dintre vedetele spectacolului ”Micul Cio-Cio San”.
Filmata in mai multe locuri din tara si lansata la Cluj, in 1967, opera i-a delectat pe spectatori doar pana in 1971 – ’72, cand, satula de atata construit o societate noua, socialista si multilateral dezvoltata, Teodora Lucaciu a reusit sa fuga in vechiul si mult-ravnitul Occident. Reusita care a calcat pe nervii lingailor regimului si i-a facut pe acestia sa stearga orice urma a talentatei cantarete din cultura noastra bastinasa.
Dornic sa-si retraiasca momentul de glorie artistica din copilarie, Damian Florea a incercat in fel si chip sa dea de urma inregistrarii spectacolului. Si in timpul comunismului, si dupa caderea regimului ceausist, el a incercat ani intregi sa caute prin arhivele TVR-ului, dar nu a gasit nimic. In final, nu a putut decat sa constate ca cerberii ”iepocii de aur” reusisera sa-si faca datoria si in cazul Lucaciu.
Micul Cio-Cio San ramane dezamagit
”Imediat dupa fuga doamnei Lucaciu, opera a fost scoasa de peste tot. Nu se mai redau nici macar fragmente, o arie de exemplu, in cadrul emisiunilor culturale, Iar atunci chiar erau o multe emisiuni de acest gen, difuzate si la radio si la TVR. In 1983, m-am angajat la TVR, aveam 18 ani.
Dupa ce m-am rodat eu la noul loc de munca, am inceput sa caut o copie a spectacolului. Imi facusem prieteni si ei rascoleau arhiva ori de cate puteau. Ba unii au cautat si in arhiva de la Jilava, dar de fiecare data toti ridicau din umeri si imi spunea resemnati <<Nimic!>>. Nu-mi venea sa cred ca o opera, atat, un spectacol, o farama de arta, putea fi stearsa fara urma pentru simplul motiv ca solista nu a vrut sa se supuna unor reguli barbare si a fugit in strainatate! Daca excursiile in afara nu ar fi fost interzise, multi n-ar fi fugit, s-a vazut foarte bine dupa ’90. Trebuie sa va spun ca am incercat sa dau de urma inregistrarii si dupa caderea dictaturii, deci dupa 1990, dar din pacate tot fara succes. Sa nu radeti, dar micul Cio-Cio San de pe vremuri nu intelege nici acum cum a fost posibil sa stergi un spectacol de pe fata pamantului”.
