Statul, banii și democrația utopică

Săptămâna trecută, când puneam niște întrebări cu răspunsuri așteptate, despre grija  politicienilor noștri din toate timpurile post ”totalitariste”, pentru sănătatea nației, vă promiteam niște cugetări personale. Iaca, le deversez, sperând că nu afectează „emoțional” comunitatea minunată a internetului. Este vorba despre bani și mai ales despre manipularea lor în interesul acelora care dețin afaceri în domeniul ….informației. Libertatea în aste vremuri este un deziderat. Practicarea ei a devenit un subiect de gâlceavă economică. Cu implicații politice. Pentru că banii, în formele lor pervers egalitariste,  sunt cei care vor înlocui statuile sfinților în care nu mai crede „comunitatea” emancipată a netului.

Oamenii se tem de moarte. Pentru că moartea este ireversibilă. Așa că moartea a devenit un inamic invizibil pe spinarea căreia s-au construit imperii financiare. Sănătatea oamenilor a devenit o temă electorală exploatată inteligent. Companiile farmaceutice, cercetarea în domeniul bolilor, vaccinurile miraculoase, remediile naturiste, otc-urile, vitaminele dătătoare de imunitate, au surclasat în creștere economică firmele producătoare de arme.

Oamenii s-au războit de-a lungul vremii pentru teritorii și resurse. Cu arme din ce în ce mai sofisticate. Pentru hrană și supraviețuire. Pe măsură ce omenirea s-a întins în noi teritorii și a crescut numeric, hrana, garantă a vieții, a devenit tot mai greu accesibilă tuturor. Utopica ideologie a egalității în drepturi a intrat în contradicție cu regulile economiei de piață. Sănătatea a devenit un segment al economiei în care raportul costuri profit necesită reevaluări. Care nu se pot face în contextul democrației de tip occidental. Cu drepturi fără număr și responsabilități zero pentru garantarea voturilor majorității.  Până la urmă cineva trebuie să plătească factura de sănătate.

Așa s-a ajuns la războiul în care suntem astăzi. În care statul preia controlul asupra piețelor în numele salvării populației de Moartea care vine când suntem prea apropiați social-fizic . Acum se naște întrebarea: Cine este Statul  salvator al vieții noastre?  Statul modern și drept are politicieni, finanțați de grupuri de interese. Economice. Când legea cererii și ofertei este trasă pe „stânga” costurile cresc, taxele cresc, monopolul se instalează și ce să vezi, exact ăia care îi votează o să ajungă să se confrunte cu doamna cu coasă. Alinați în moarte de declarațiile politice ale liderilor mult iubiți privind vinovații pentru dezastru.

Întotdeauna ceilalți. Niciodată ei. Cei care sunt la putere. Spitalele noastre au fost o vacă de muls pentru orice putere vremelnică, de 30 de ani. Direcțiile de sănătate publică au fost un loc de refugiu bine plătit pentru lipitorii de afișe și neamurile lor. Ne-am revoltat, am reacționat? Nu. Pentru că de 30 de ani ne salvăm individual, iar acum când am intrat în malaxorul mondial și au început să se vadă găurile din sistem este mult prea târziu. Suntem mici, izolați și arătați cu degetul pentru incompetență și ineficiență. Care este și în alte părți, dar cu voci mult mai respectabilă mondial care să  acopere mizeria.

Pentru că de 30 de ani am ales calea minimei rezistențe cu oameni politici de conjunctură, plătim factură pentru toți . Cu personaje politice de avarie îngenunchiate afară la comandă politică. Pentru că am ales să ascundem iresponsabil mizeria sub preș în loc să ne asumăm responsabil realitatea unei minorități ale cărei voturi contează. Pe care majoritatea noastră o finanțează democratic. Lașitatea costă. Cu dobândă.