Radicalizarea mediocrității, cancerul care macină România

De când a căzut guvernul Dăncilă, cocktailul de semidocți care a îmbătat România în ultima vreme, euforia anumitor politicieni și a susținătorilor lor, seamănă cu pregătirea pentru mersul la club a acelora care nu au bani de roabă cu șampanie. Nu ai voie să spui nimic despre cei din opoziție.

Ești etichetat imediat cu apelativul de comunist. Sau cum am pățit-o acum câteva zile cu un imberb  liberal: ”Vă place Tăriceanu?”. Adică, dacă ne critici ești dușman al schimbării și al poporului. Cam ca în anii ‘50. Când i-am ştampilat pe USR-iști ca “neo-marxiști” am primit atacuri la cinstea mea. Cică dacă nu au dosar la DIICOT sau DNA sunt buni de politicieni. Nu trebuie să învăț eu nici  un guler alb dintr-o  multinațională cum s-a inventat barterul, cum se fac contractele de achiziții, cum se fac contractele de ‘‘royalităţi”, contractele de publicitate, ce înseamnă “transfer price”. Scandaluri internaționale răsunătoare în sistemul bancar, în industria auto sau în industria FMG sunt exemple revelatoare. Prin anii ‘70 îl citeam pe Marcuse, apoi l-am citit pe Derrida și Foucault. M-am deșteptat între timp. Erau precursorii activiștilor noii stângi. Ai acelora, precum Barna, care vrea neimpozitarea sărăciei… Ne spun copilașii care au lucrat pe contracte de achiziții în finanțări europene că sunt prea multe contracte la salariul minim pe economie. Să nu le mai impozităm. Ca să crească salariile mici. E clar că noua stângă nu a prea lucrat cu un A4 de profit și pierdere. Să tăiem de la încasări și să păstrăm cheltuielile. Nu se închide drăgălaşilor, fără taxe mai mari pe umerii acelora care sunt antreprenori  neînregimentabili. Îmi spunea doamna Clotilde Armand când am acuzat-o că nu a promovat, de 3 ani, nici un proiect pentru asigurarea spațiului pentru școlile supraaglomerate  din sector, că sunt costuri prea mari pentru elite. Sunt alte priorități. Școlile de la țară și copiii cu handicap. Amestec de subiecte ca să ascundă incompetența sub preș. Eventual se gândea candidatul la Primăria Sectorului 1 la modificarea programelor școlare. La înlocuirea  fizicii  cu mindfullness și biologia cu promovarea sexului neutru. Neo –marxiștii defilează cu NU în brațe. Fără soluții. Ce dacă este blocat bugetul primăriei și școlile nu au primit bani pentru utilități și verificarea centralelor și se pune în pericol viața elevilor? Neo marxiștii au principii. Lupta pentru salvarea Pământului, împotriva sărăciei și a inegalităților “promovate” de elite. Nu degeaba tăticul lor, Macron, vrea desființarea Școlii Naționale  de Administrație (ENA). Elitele gândesc critic, citesc înainte de a vorbi. Cei spălați pe creier se radicalizează cu costuri mici. Până se dezmeticesc se schimbă cursul economiei mondiale. De ce nu vrea USR să între la guvernare? Pentru că nu are soluții. Pentru că nu vor ca să  vedem  asta în examenul de rezolvări de probleme reale care urmează în următoarele 12 luni. Vor să rămână la concursurile online cu probleme drăguțe fără legătură cu realitatea. Și mai vor să obțină un ascendent  asupra PNL, care va ieși șifonat din acest exercițiu. La negocierea pentru locale. Nu prea poți să faci din compost bici, repede și cu politicieni de conjunctură  în centrele  unde se distribuie bani adevărați. PSD împreună cu Pro România și ALDE au o majoritate care să trântească orice inițiativă serioasă a PNL. În campania pentru Cotroceni, PSD o să joace  rolul fetei cuminți. Când o să vină vremea votului pentru buget atunci fata cuminte o să se transforme în femeie fatală. Care știe cum se fac treburile în budoar. Pe asta se bazează USR, ca să căpuşeze PNL-ul cu sprijinul președintelui ales. Între timp îi radicalizează pe sclavii internetului.