Dacă înțeleg de ce PSD trebuie să își atașeze la butonieră o vuvuzea și bateria ei sau vreun arogant cu un singur neuron vocal, ca să ferească corabia de o eșuare după atacuri piraterești ale foștilor săi mateloți, dacă înțeleg gesturile de sacrificiu ale altor mateloți care nu vor să intre partidul lor într-o carantină fără ieșire, nu o să înțeleg niciodată cum PNL, un partid care promitea schimbare și alternative bazate pe valori trăite și competențe verificabile ne ofensează pe noi care i-am crezut potenți-politic, cu listele de consilieri și propunerile de primari demne de bancuri cu Bulă.
Ce ar trebui să fie consilierii pe care urmează să punem ștampila la localele care urmează? Un mic parlament care să rezolve problemele comunității. În practică, comisiile de specialitate propun hotărâri primarului, acesta face un raport, iar consilierii ridică mâna după cum le dictează interesele de grup și mai puțin interesul cetățenilor. De asta arată așa România după 30 de ani de „democrație”.
În comisiile de specialitate este o majoritate de cameleoni, care își schimbă culoarea după cea a primarului, dar niciodată amicii aducători de beneficii colaterale. Ei știu cum se unge roata care învârte banii și fără ei, orice nou primar înscăunat este la fel de neajutorat precum un țânc la primii pași. Și nu le poți face mare lucru ca să-i scoți din angrenaj pentru că sunt funcționari publici. Zice-se specialiști. Potentații sunt la direcția de patrimoniu imobiliar și cadastru, economică, de mediu, juridică sau transporturi. Ce poate face micul parlament de consilieri în aceasta încrengătură de interese, osificată în ultimii ani? Să blocheze inițiative păguboase pentru cetățeni.
Pot sau doresc să o facă? După cum arată majoritatea localităților din România, se pare că nu. Dacă renunțați să vă uitați în CV-urile primarilor și luați la puricat listele de consilieri o să găsiți un amestec pestriț de rude, „antreprenori” cu afaceri pe butuci sau „contacți” de antreprenori abonați la banii și patrimoniul public, odrasle eșuate lamentabil între două masterate plătite de tata și câțiva doritori de fotolii în Parlament care exersează pentru campania din toamnă nădușind pentru notorietate. CV-rile lor, dacă le iei la puricat și mai apoi îi asculți la emisiunile electorale vî vor face să vă întrebați dacă nu trebuie să vă puneți masca la voi în casă pentru că a început un spectacol grotesc în spațiul închis.
De ce partidele își permit să ne ofenseze cu astfel de selecții de „cadre”? Pentru că știu că nu avem nici timp nici curiozitatea să cercetăm. Președintele și Premierul cu miniștrii săi ne asmut împotriva ciumei roșii, în timp ce fură primari ciumați și îi revopsesc în galben. PSD se opintește să își găsească o ancoră între orgoliile care amenință să vulnerabilizeze partidul. Trebuie să se descurce cu materialul din dotare. Care după epoca Dragnea și-a cam pierdut culoarea. Cum se întâmplă într-o turmă al cărei mascul Alfa este rănit și apar haitele de hiene care mușcă din toate părțile. Lupta asta macină România și pregătește o perioadă de 4 ani mai dramatică decât cea de după 2008.
Pentru că economia este în derivă oricât de liniștitoare ar fi predicțiile lui Câțu, pentru că școala românească riscă să devină un lux accesibil doar bogaților, pentru că soluțiile bune pentru probleme grele nu le găsesc incompetenții. Nu ne mai ofensați domnilor politicieni cu nume scoase din joben și dați-ne pe liste nume care au în spate competențe și conștiință. Nu ne mai ofensați cu disprețul subliminal la adresa capacității noastre de a gândi și eventual de a reacționa. Pentru că într-o zi s-ar putea să nu vă mai creadă nimeni și să deveniți inutili. Pentru că este o crimă să ucizi speranța.
