Campanie electorală cu abuzuri. Tot ceea ce se întâmplă zilele astea, de la zdrăngănit de cătușe, la dosare sărite din sertarele procurorilor, la sondaje machiate în saloane de cartier, la audierile din Parlament, de nivelul “dialogurilor” din studiourile tv de după miezul nopții, este posibil pentru că nicio tabără nu are resursele umane respectabile care să convingă electoratul în privința competențelor numelor vehiculate. Subiectele de gâlceavă sunt aceleași de 30 de ani. Sănătate, ajutoare sociale, pensii și salarii.
Pentru că nu sunt bani și vor fi din ce în ce mai puțini, pentru că banii sănătoși fug de dinții șobolanilor stăpâni în statele corupte, iar bătăliile pe proiecte, idei și valori sunt prea costisitoare, se apelează la veșnica luptă de guerilă cu mercenari și pirați machiați în corsari cu decret de la rege și mignonii săi. Cu trădări și sacrificii „purificatoare. Tot tacâmul pentru manipularea analfabeților funcțional. De o parte și de alta.
Cea mai evidentă diversiune mi se pare cea cu cătușele medicului Beuran. Am avut morții de la Colectiv. Am avut un copil mort după o intervenție într-un spital privat. Fără cătușe. Am avut și eu un caz în familie în care nimeni nu a plătit. Moartea este mai puțin palpabilă decât Euro. În cifre mult mai mici decât parandărătul din energie, pharma, retrocedări sau fonduri europene. Votantul preocupat de sănătatea sa înțelege bine 4 zerouri. Mai multe sunt departe de capacitatea sa de înțelegere. Asist la o confruntare între medicii din generațiile care au intrat la facultate cu 15-20 candidați pe loc, cu examene de rezidențiat sau doctorate la fel de dificile. Doctorii care au crescut în apropierea unor adevărați profesioniști, clinicieni capabili de diagnostice fără costurile cât casa ale laboratoarele privatizate în spitalele de stat pe vremea când o altă dreaptă era la putere, sunt pe cale de dispariție. Cei care s-au format în biblioteci și laboratoare de cercetare se confruntă astăzi cu cei care, imediat după revoluție, au dat bacul fără camere de supraveghere, au intrat cu x și zero în facultăți private care au dispărut în ceața tranziției după ce ratații de dinainte de 89 au adunat suficiente hârtii pe post de diplome și acum au tupeul să se urce ca scroafa în copac. Din fericire, moartea nu are carnet de partid. Tupeul și diplomele obținute „afară” sau doctoratele fără acoperire au devenit în România rampe de lansare. Să nu uităm că voluntariatul, munca în folosul comunității este la fel de importantă la dosarele de avansare de astăzi precum era pe vremuri hârtia de la partid că erai membru PCR și dovada de „origini sănătoase”. După ce noii veniți, urcați cu bocancii înnoroiți pe mesele intelectualilor ce putrezeau în temnițele comuniste, au pus tractoriști în posturi de profesori de filozofie decidenții au învățat că atunci când moartea bate la ușă doctrina de partid nu vindecă decât bătăturile. Nu s-a schimbat nimic în afară de decor. Metodele sunt aceleași și tupeul impostorilor așijderea. Mă pregătesc să văd pe ecran același scenariu și când vine vorba de avocați, judecători și procurori. Și acolo concurența era de 10 pe loc înainte de revoluție. Doar milițienii deveneau avocați, cu derogare. Nu mă interesează prea mult declarația de avere a politicienilor. Există suficiente mătuși și afini să le ascundă. În contextul abundenței de diplome ale decidenților imberbi mă interesează mai mult foaia matricolă din liceu, vârsta și locul unde și-au susținut bacalaureatul, facultatea, notele și materiile studiate pentru licență și masterat. Din păcate, ăsta este un abuz definit de politică corectă care ne guvernează. Nu are importanță ce ai învățat și cum ai aplicat asta. Important este să ai tupeu, gură mare și cineva să te urce la etaj pentru asta.
