Gata. S-a ales Iohannis și a trecut 1 Decembrie. Urmează manevrele de acostare a navei avariate numită Buget și verificarea găurilor basmalei de la ochii Justiției. Ca să nu vedem bâlbâielile mateloţilor și calitatea materialelor pelerinelor cavalerilor dreptății, începe marea diversiune. Comemorarea evenimentelor Revoluției sau a loviturii de stat din 1989. Cum se numește nu are importanţă. Fiecare, după cum îi folosește o să susțină o definiție sau alta. Important este să fie gâlceavă.
Vorba unei doamne, fără masterat la SNSPA, dar cu mâinile bătătorite de muncă fizică, când l-a auzit la știri pe Președinte, la PNL și Parlament: N-a vorbit în cinci ani pe minut cât a vorbit astăzi. Că trebuie să continue lupta împotriva dușmanului bugetului. A cui luptă? A partidului care ne-a dat un Guvern minoritar. Legat de mâinile goale cu pânza găurită a buzunarelor bugetului. În discursuri aud că PNL luptă să ne dea pensii și salarii. Până când? Evident că până trece anul 2020. Până atunci trebuie neapărat ca cineva din partid să conducă Camera Deputaților. Cine? Depinde de negocierile cu USR. Se mai așteaptă ca acea hulită CCR să se pronunțe pe numirea lui Meleșcanu la șefia Senatului. Ca să răstorni carul cu inteligenți ai nevoie de o pârghie. Pas cu pas spre monopolul puterii. Cine o fi în cărți pentru scaun? Aceeași amazoană care a preluat PNL-ul după alungarea lui Blaga și a oamenilor din PDL. Ca să-l bage în gard în 2016. Cu zgomotul dosarului Caracal în fundal, amendarea legii recursului compensatoriu frige mai rău decât castanele. Trebuie o asumare a răspunderii pe subiect. Că OUG nu se mai poate după referendumul din mai. Până nu se termină negocierile cu cei care au votat căderea lui Dăncilă e pericol. Între timp, din Pro România-ALDE au rămas doar suspinele și răfuielile, iar UDMR se încăpățânează să vrea alegeri într-un singur tur. Materie calitatea întâi pentru motoarele de ceață necesară diversiunii. Să înceapă dezbaterile la 30 de ani de la eliberarea de dictatură, printr-o acțiune care este încă la “comisia” de cercetare.15-22, cine-a tras în noi. O să avem breaking news-uri mai dihai decât în cazul Caracal. Fără nici o concluzie, evident. Și probabil fără Buget. Cu multe lamentări și apelare la ajutorul extern. Divin. Nu vă gândiți că o să pomenească cineva despre interesele economice care au dărâmat zidul Berlinului. Suntem liberi. Asta-i important. Liberi să spunem ceea ce gândim. Cam prea mult. Libertatea are și ea limite. Nu avem voie să afectăm emoțional minoritățile. Instituțiile de “corecție” au grijă să ne ajute să fim mai toleranți. Dacă suntem recalcitranţi și continuăm să ieșim din corul majorității politic corecte ne trimit câinii rezist să ne filmeze în timp ce ne înjură. Puțină frică în oase, pe lângă frig, nu strică la reeducare modernă. Așa mi s-a întâmplat mie duminică seară când am ieșit de la o emisiune unde am vorbit despre manipularea din 1989. M-am trezit că sunt nepoată de securist. Așa se scrie istoria neo-marxistă. La Canal și Aiud, după gratii, s-a născut Secu. Dragi șobolani, bichoni, popândăi și activiști fără carte, bine ați venit în ferma animalelor. ”Mulțimea neputând fi impresionată decât de sentimente excesive, oratorul care vrea să o seducă trebuie să facă uz exagerat de afirmații violente” (Gustave Le Bon, Psihologia mulțimilor). Pentru unii nu există adevăr sau minciună. Există doar ipocrizie și dublă măsură.
