E la modă libertatea cuvântului, dreptul la opinie, puterea majorității cu drepturi ale minorităților reglementate după modelul caii sar, șarpele se târăște și fraierii se încurcă în barieră și plătesc pentru toți.
Majoritatea subiectelor care fac rating în țara asta plină de umor și dragoste de lege pe măsura notelor la evaluările naționale, este despre cum suntem noi îngenunchiați de șmecheri. Cam cum a fost deturnată revoluția de teroriști nepedepsiţi până astăzi. Sau cum a fost România furată de hoții de pe Marte. Eu mă gândesc că o fi de la această atitudine: “Nu înțeleg ce citesc dar dacă ce spune și arată canalul tv care îmi dă dreptate, atunci ăsta-i locul de unde mă adap cu adevăruri. Restul sunt vânduți. Nu se știe cui, dar neapărat sunt plățiți de cineva care are ceva cu noi”. Asta spune omul ”liber” de tip nou. Când o ia în freză urmând “GPS-ul TV-ului“ iubit și dă în gard cu mașina la mâna a doua sau cu cea electrică, omul cu drepturi urlă ca din gură de șarpe. Să vină statul să rezolve. Sună la 112. De pe munte, unde a luat-o pe scurtătură cu o bere în mână și costumație de discotecă, conducând o mașină cu cauciucuri de vară când e cod galben de ninsori, când a dispărut un copil în lacul unde nu e voie să te scalzi. Omul cu drepturile vrea să vină statul să îl salveze. Și-a plătit dările? Să le plătească alții care au de unde. Doar suntem egali, nu? În drepturi, evident. Responsabilitățile nu sunt în nici o carte, nu discută despre ele eroii din seriale, deci nu există. Ce ai girat tu Gicuță cu încredere oarbă în ce ţi-au spus ăia pe care i-ai ascultat fără gândire critică, te bagă în belea. Nici 112 nu te salvează, nici statul paralel nu e de vină. Poate tu? În nici un caz. Prea obositor de analizat între doi mici, o bere și o înjurătură sau un banc despre blonde sau soacre. Până la urmă ai o părere și ea e musai să conteze. Unde Gicuță? Până la urmă românul are niște proverbe înțelepte care mor odată cu bătrânii care nu știau prea multe despre drepturi dar respectau cele zece porunci învățate de la părinți. ”Gura bate fundul” și “Prostul nu e prost destul dacă nu e și fundul” mi se pare că se potrivesc momentelor politice ale zilei. Că ţi-a mai plăcut să îți susure TV-ul la ureche că ai dreptate când îți exerciți drepturile după capul tău. Drepturile acelora pe care le încalci și îi ostracizezi sunt gogoși umflate de inamicii neamului. Neam de care ești mândru până ai nevoie de un împrumut ca să plătești datoriile făcute într-un moment de euforie. ”Gicuță” nu e neapărat senior. Gicuță poate fi și biciclistul, trotinetistul, motociclistul, care face slalom printre mașini, cunoscătorul de drepturi, cu mașină de zeci de mii de euro, care te depășește pe dreapta, murmurând texte de bib bip, fătuca care a ajuns să plimbe mape pe bani mulți prin holurile instituțiilor publice acuzându-i de hărțuire pe cei care îi cer transparență în CV, ratații care își urlă frustrările pe fb în spatele unor nume împrumutate din filmele americane, justiţiarii de carton care înjură orice și oricât de murdar le cere finanțatorul. Avem libertatea să ne înjurăm unii pe alții, să ne aruncăm produse de hazna, să demolăm orice ar însemna trecutul. Ca la revoluția franceză. Suntem vidanjori pentru cei care știu cum să manipuleze lumea în care educația a devenit o formă fără fond. Zgomotul de fundal trebuie să creeze diversiunea în spatele căreia castelele și bisericile vor putea fi demolate, rădăcinile eviscerate, valorile înlocuite cu forme fără fond. Oamenii liberi vor fi stăpâni peste un tărâm virtual. Banii adevărați și nu cei virtuali vor face jocurile în lumea în care vor trăi copiii noștri. Așa că vă rog respectuos să vă gândiți cine are de câștigat atunci când noi ne încăierăm pe subiecte importantante dar abordate cu emoții, cu jumătăți de măsură, cu furci și topoare contra arme de ultimă generație. Și să mai fiți atenți la cine ne încaieră și ce are de câștigat pe persoană fizică. Vă rog să încercați să nu vă lăsăți spălați pe creier. Ce se întâmplă pe platourile de filmare, în studiourile tv sau pe fluxurile de știri, nu este decât un război economic, de exploatare a resursei reprezentate de noi, cei care votăm fără să gândim. Noi cei care mai gândim ÎNCĂ liber suntem ciuca bătăii pentru puterea ce stăpânește inelele.
