Daca te uiti la televizor sau citesti stirile zilei, toate, fara exceptie au un punct comun. Certurile. Certurile degenereaza in conflicte. Conflictele creaza aliante de conjunctura. Aliantele creaza ideologii toxice. Un fel de foi colorate frumos care impacheteaza duplicitatea decidentilor. Fratii se cearta pe jucarii, apoi pe mostenire. Parintii se cearta cu copiii pe dreptul de a decide. Sotii se cearta pe dreptul de a detine puterea asupra bunurilor, in care intra, cateodata, copiii.
Vecinii se cearta pentru locul de parcare. Companiile se cearta pe bucata de piata. Bisericile se cearta pe dreptul de proprietate asupra surselor de venit. Natiunile se cearta pe dreptul de proprietate asupra resurselor. Institutiile statelor se cearta intre ele pentru puterea de a fideliza masele. Statele se cearta cu cetatenii pe dreptul de a le controla resursele. Politicienii se cearta intre ei pe dreptul de a conduce. Functionarii publici se cearta intre ei pentru functii banoase pentru care nu au competente. Care este in final sursa conflictelor? Nevoia primara de a controla resursele celorlalti. Pentru ca atunci cand controlezi resursele devii bogat. Bogatia inseamna putere. Puterea te ajuta sa schimbi regulile jocului. In favoarea ta. Cu regulile schimbate poti castiga mai mult cu un consum de resurse mai mic. De ce ne fascineaza in asa masura orice fel de cearta? Orice fel de conflict? De ce un film de actiune sau joc pe calculator cu morti fara numar si cataclisme ne captiveaza in timp ce povestile despre compromisuri necesare in relatiile interumane ne plictisec daca nu sunt pigmentate cu tuse ingrosate de vulgaritate si bascalie? De ce analizam cu incapatanare fiecare declaratie a partilor intr-un conflict cautand intentii meschine, motive de inflamare si nu de impacare? Fara a intentiona sa supar pe nimeni, trebuie sa marturisesc ca eu cred ca totul vine din refularile noastre. Din frica noastra, de consecintele exprimarii gandurilor intr-o lume in care raza cercului influentei este de zeci de ori mai mica decat raza cercului ingrijorarilor (Stephen Covey, 7 trepte). Adica ceea ce putem rezolva este infim fata de ceea ce ne framanta. Pentru ca furia noastra in fata dependentei de deciziile altora se mai ostoieste cat timp pe ecran cineva se razbuna in numele nostru. Virtual. O stire despre certurile din famile, divorturi, batai, lacrimi si mai rau de atat reaprinde amintiri si ne plaseaza in pozitii de eroi buni. La altii e mai rau. Un politician plimbat in catuse ne place, deoarece tot naduful acumulat in batalia zilnica cu “statul iubitor” ne determina sa il asociem pe acesta cu toti sefii care ne-au umilit. Am gasit un vinovat. Ne mai racorim. Nu conteaza daca e vinovat sau nu. Nu asteptam sa aflam argumentele. Simplul fapt ca il vedem incatusat a rezolvat o parte din frustrare. E meciul Croatia /Franta. Ceea ce ar trebui sa fie o competitie sportiva se transforma intr-o galceava politica. Francezii ne enerveaza. Ne amintim de privatizari. Ne amintim de frustrarile dupa atacul unor jurnalisti francezi la adresa Simonei Halep. Ne amintim ca am pierdut avionul din cauza grevelor de la Paris. Si gata. Tinem cu Croatia. Despre care stim mai putin si nu ne-a deranjat. Pana acum. Se cearta Iohannis cu Dragnea. Daca am ramas fara casa dupa vreo retrocedare frauduloasa, tin cu Dragnea si injur. Daca stiu sa folosesc corect tacamurile la un dineu unde nu se vorbeste romaneste tin cu Iohannis si scriu inteligent pe FB despre statul de drept. Daca se cearta Tariceanu cu Dragnea si sunt intr-o organizatie locala de care depinde postul meu sau al nevestei, la stat, tin cu Dragnea. Daca am o mica afacere si pe vremea lui Stolo mi-au confiscat valuta tin cu Tariceanu. Daca se cearta Toader cu Iohannis pe raspunderea magistratilor si am pierdut gradina bunicilor intr-un proces in care aveam actele in regula, tin cu Toader. Daca n-am dat inca pe la tribunal, tin cu Iohannis. Daca se cearta Putin cu Trump si am avut norocul sa mi se intoarca bunicul din deportarea in Baragan tin cu americanii pe care Trump ii reprezinta vremelnic. Daca insa ma sperie China tin cu Putin. Si lista e nesfarsita daca atunci cand doi se cearta indivizii aleg functie de interesul egoist de moment fara sa gandeasca din perspectiva “big picture”. Conflictele le vor transa altii in interesul lor. Asta facem in fiecare zi si asta ne impiedica sa ne unim impotriva acelora care aplica INTELIGENT doctrina DEZBINA si STAPANESTE.
