Pretul conform dex, din punct de vedere economic, ”reprezinta expresia baneasca a valorii unei marfi”. Marfa poate fi un produs sau un serviciu. Omul nu e un produs. Omul insa poate produce marfuri si servicii.
Extrapoland, omul este o marfa. Marfa are preturi diferite functie de cerere si oferta, spun economistii. In acest context, omul marfa are preturi diferite. Omul politic dintr-o zona are pret diferit de omul politic dintr-o alta. Teleormanul, Oltul si Vasluiul produc o marfa politica de valoare mai mare decat Bihorul, Clujul, Alba sau Timisul. In investitii e pe dos. Toata lumea e pro invers. Cel mai bun exemplu este omul marfa politic. Ce produce acesta? Produce voturi. Contavaloarea, expresia valorii votului este baneasca doar pe principiul jocului de billiard. Votul produs se converteste in votul de reprezentare in grupul “pretuitorilor”. Pretuitorii sunt produse la randul lor. Legitimate de volumul mare de tranzactii anterioare. Un fel de Coca Cola. Nimeni nu mai indrazneste sa spuna ca produsul este nociv cand istoria economica afiseaza un numar complesitor de consumatori. Omul politic marfa devine pretuitor in momentul in care cantitatea de voturi adusa in consiliul de administratie al BANILOR deviaza traseul ..banilor. Asa se creaza piramidele de putere in orice organizatie. Puterea se converteste in bani care la randul lor cumpara putere. Cam la asta asistam in acest septembrie rosu. Octombrie s-ar putea sa aiba alta culoare… Pentru noi restul, cu pret mic la raft, culoarea sau non culoarea nu conteaza. Are balta peste. Istoria recenta, pentru cei care cauta sa inteleaga, ne invata ca dictatura se naste din prea multa democratie. Cand un om politic marfa spune ca nu are pret ne minte. Cineva negociaza penru el. Un consilier. Un mentor? Nu mai vreau sa vorbesc despre marfurile “oameni politici”. Hai sa ne preocupam in saptamanile care vin de cine canta in locul lor in spatele scenei. Se practica in showbiz. Acolo comisioanele consilierilor fac diferenta. Un alt exemplu de om marfa este consultantul sau consilierul sau omul de imagine. In democratiile vechi se joaca cam asa. O persoana a ocupat functii de decizie in zona privata. A produs marfuri si servicii validate de piata libera(?). Se retrage sau este retras din pozitia de decident. Pleaca cu informatii si expertiza. Este plasat in consilii de administratie, in echipe ale decidentilor momentului si da sfaturi. Pe bani. In democratiile de tipul Romaniei, consileirul este un fel de pozitie de sinecura pentru rude sau AFINE Botoxate (nu e in dex) ale oamenilor politici marfa din anticamera pretuitorilor, sau al pretuitorilor ce isi fac bagajele. De regula tinere sperante, marfa nepretuita inca. Sau cum este cazul lupilor tineri si imberbi, refugii de moment, trambuline pentru zboruri cosmice pe spinarea lupilor batrani si speriati, sau si mai periculos pretuitori sub acoperire.
Un al treilea om marfa este creatorul de stiri. Raspandacul. Aceasta creaza o marfa pentru consum de masa sau consum de nisa. Pretul raspandacului este stabilit pe acelasi principiu al cererii si ofertei. Pretul variaza la fel cum variaza pretul in imobiliare. Imi amintesc de o lista aterizata pe birou in 2004 cand eram “ virgina“ politic si credeam in meritocratie in politica. Primul document primit pe surse a fost o lista cu preturile “jurnalistilor” si mai ales cu preturile articolelor radicalilor… Un articol scris pe limba majoritatii, cu minciuni strecurate printre adevaruri banale poate distruge la fel de eficient precum o bomba cu hidrogen. Nu ai nevoie de tancuri si blindate. Poti influenta alegeri, poti omori oameni prin minima miscare a mingilor de billiard. Trebuie doar sa construiesti o mare comunitate de like-uri pentru care mai esti si platit regeste. Nici macar o minima investigatie a foilor matricole nu ajuta. Inteligenta poate fi si luciferica si atunci parjoleste ca o bomba. In jurnalismul zilelor noastre adevarul este tot mai relativ. Cred ca asta este din cauza ca sistemul de referinta numit BANI are o traiectorie tot mai greu de inteles. Frana morala are un nou design. In forma de obiect pretuit in sex shop. Si eu ce pret am? Sunt o marfa de magazin de antichitati. La noi nu prea exista.
