Cui ii pasa de visele mele, de idealurile mele, de valorile mele? Batrana nebuna si bagacioasa ce sunt. De ce am ajuns sa ma vaicaresc intre doua crize de nervi? Pentru ca am fost pana la poalele Ceahlaului, in Moldova cea hulita in sondajele dreptei.
Moldova rosie. In zona portocalie pana mai ieri. Acolo am gasit oameni total diferiti de caricaturile din cliseele jurnalelor de stiri. Oameni preocupati de probleme reale, carora doar modificarile legilor le pot oferi solutii. Alunecarile de teren sunt la ordinea zilei. Nu exista nici o harta geologica in detaliu. Desi Romania are un Institut National de Geologie inca din 1906. Cui ii pasa de stampilele puse de bagatori de seama pe copii marite la xerox, atasate studiilor de fezabilitate generatoare de parandarat? Vrem autostrada care sa lege Moldova de Transilvania. E o problema vitala pentru a diminua saracia din Moldova si lipsa locurilor de munca. Dar pentru asta este nevoie de tuneluri, viaducte. Pentru ca acestea sa fie sigure, in acele zone complexe din punct de vedere geologic e nevoie de harti geologice de mare acuratete. Altfel se repeta situatia de la Sibiu-Deva… Aceste studii nu exista sau sunt declarate secrete nationale. Barajul de la Bicaz este colmatat peste media admisa. Nu s-au facut reparatii la aceasta mega structura construita dupa model rusesc in anii 50. Instalatiile electrice sunt deteriorate de apa care se infiltreaza. Nu se face nimic serios. Asa cum nu se intervine la podul Preluca unde deteriorarea este asa de mare incat se circula pe un singur fir dar fara limita de tonaj. Un final similar cu podul Morandi de la Genova e previzibil. Podul s-a prabusit tot din indolenta autoritatilor si politicienilor care acum dupa inmormantari si distrugeri isi paseaza responsabilitatea. Orice deteriorare a barajului Bicaz sau si mai periculos o fisurare pune in pericol mii de vieti in Piatra Neamt si Bacau.Toate investitiile au nevoie de mentenanta. Cum sa mai aloci fonduri cand politicienii, gonind dupa bani de pensii speciale, au confiscat 90% din profitul companiilor de stat. La noi, in Bucuresti, metroul a inceput sa dea rateuri. De ce? Pentru ca este exploatat fara a se face lucrari de intretinere de calitate, cu specialisti si nu cu firme de casa. Despre noile linii nu mai vorbim. Alta poveste de indolenta si coruptie. Toate investitiile lui Ceausescu stau sa crape pentru ca nimeni nu gandeste pe termen lung. Caile ferate sunt un alt exemplu. Strabatem tara in ritm de melc, mai incet decat in secolul trecut. Nu e nevoie de cutremur ca sa avem mii de morti. E suficient sa cada un pod sau sa se fisureze un viaduct sau sa ploua atat de mult incat pamantul sa o ia la vale unde nu te astepti, ca nu ti-a pasat… Daca o groapa in asfaltul soselelor carpite omoara doi trei soferi, un pod cand cade omoara zeci de oameni, o pista de aeroport unde s-a furat romaneste omoara sute de pasageri, o viitura pe un rau neregularizat matura o comunitate. Un tavan pus prost intr-o scoala omoara elevii, un lift neintretinut corespunzator se prabuseste in spitale cu pacientii. Indolenta omoara. La fel si coruptia. Cui ii pasa de orasele, foste monoindustriale, care mor lent de 30 de ani? Cui ii pasa de satele care se sting incet precum lumanarile mortilor din cimitire? Cui ii pasa de infrastructura care se deterioreaza din lipsa de investitii inteligente si competente manageriale? Cui ii pasa de granitele vulnerabile ale statului roman? Razboaiele cu arme sunt inlocuite de razboaie hibride unde inteligenta si competentele sunt cele mai importante resurse… Cui ii pasa de analfebetismul functional institutionalizat? Cui ii pasa de pribegii Romaniei? Cui ii pasa de locul nostru la masa istoriei? Dumnezeu, poate. Dar noua ne pasa suficient incat sa trecem de la vorbe la fapte? Sau dam o ordonanta “Podul nu are voie sa cada”?
