AcasăEditorialMonica TatoiuCine taie Nodul Gordian 20-20?

Cine taie Nodul Gordian 20-20?

După mai mult de două luni de haos și frica de un “virus terorist”, încep să se profileze zidurile de care civilizația modernă se apropie vertiginos în drumul spre distrugere. Fugind de un ghiveci scăpat de la etaj ne-am aruncat în fața unui bolid care o să ne strivească sau o să ne lase schilozi pentru restul existenței. Panica ucide mai multă lume decât fenomenul care o declanșează. Criza economică mondială care se profilează, precum și inflamarea relațiilor dintre marile puteri ale lumii, amenință milioane de vieți.

Cum am ajuns aici? Probabil din comoditate și transfer de responsabilitate a deciziilor, prin mimarea democrației. Nu doar România se confruntă cu lideri slabi și incapabili de răspuns la crize printr-un management eficient. Limbajul de lemn, laș, de tipul “suntem preocupați de problema x” care de fapt este o grenadă cu focosul scos, ”instituim o comisie de analiză”, este politica struțului aplicată în democrațiile bătrâne ale lumii, drogate de ideologia politicii corecte. UE excelează la acest capitol. Să nu ne suparăm votanții majoritari cu sensibilități minoritare. Să nu pierdem alegerile și scaunul călduț și pensia specială. Războiul rece nu mai este o soluție. Alianțele se schimbă. Diplomația cu limbajul ei de lemn și-a epuizat resursele. Cârpelile nu mai pot să mențină în funcțiune un motor care pâraie din toate încheieturile. Creșterea economică bazată pe consum și asistență socială nu mai poate fi alimentată cu tiparnițele de bani. Populația lumii a crescut peste limitele resurselor ei. Este vremea unor adevăruri dureroase la care trebuie să se răspundă cu strategii pe termen lung liderii lumii, înainte de a fi prea târziu. Pot? Summitul G7 este sub semnul întrebării. Italia, Franța și Germania au propriile lor dezacorduri după loviturile economice cauzate de pandemie. Marea Britanie are de rezolvat acordul de ieșire din UE, generator de pierderi economice de ambele părți. În ăst timp,  China își consolidează puterea în Marea Chinei de Sud, utilizând dependența economiilor occidentale de producția ieftină, pentru a împiedica reacții ferme. Încălcarea autonomiei Hong Kong-ului, amenințările la adresa Taiwanului sunt piciorul în ușa Occidentului iubitor de profit rapid pentru a vedea până unde merge lărgită breșa. La fel ca și după primul Război Mondial, puterile momentului sunt în degringoladă. Soluția ar fi relocarea activității economice în alte zone pentru a nu permite Chinei să șantajeze economiile lumii. Nu se prea poate în Occident din cauza costurilor imense cu forța de muncă, mai ales în UE. Drepturile costă. Cine ar trebui să plătească nota de plata alege alte zone în care să investească capitalul. Costurile ascunse ale democrației și drepturilor fără responsabilități. Comparativ cu poziția tranșantă a administrației Trump, nici o altă mare putere nu are curajul să spună lucrurilor pe nume. Dependența de China este un pericol care trebuie să determine alianțe noi pentru a contracara pierderile pe termen lung care se creionează. Ce face România în acest context? Liderii momentului se joacă de-a puterea albă neagră. PSD vrea alocații duble pentru copii și pensii crescute cu 40% , PNL vrea să salveze cu trabucul în gură anumite vieți cu prețul altor vieți, să relanseze economia cu un aparat de stat tot mai stufos, tablete inteligente pentru copiii de la sate cu școli fără canalizare. Plus moartea “ciumei roșii”. Președintele vrea o Românei prosperă cu diaspora ținută în lesă 14 zile.  Pentru USR cânta Cioloș din strană UE când pro, când contra, că doar boul e  consecvent. UDMR vrea autonomie și Pro România și ALDE vor securizarea unor fotolii în următorul Parlament. Lumea se reorganizează, România prin liderii ei rămâne pe dinafară. Numai bună de tranșat economic. Cum s-a stabilit în ‘89.

author avatar
Monica Tatoiu
510 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger