Am luat lumina?

Poate niste lumina de la telefonul mobil! In curtile bisericilor, la miezul noptii, se filma constiincios pentru paginile de socializare. Sa se stie ca posesorul paginii este in trendul credintei.

Pana si cantaretii bisericesti de pe podiumul iluminat a giorno asteptand preotii cu lumina isi faceau selfie-uri cu sarg in timp ce cantau. Am asteptat Lumina in bataia becurilor pana la 12.25. Lumea era derutata. In loc de rugaciune s-au pornit conversatii de salon. Care nu s-au potolit cum nu s-au potolit nici filmarile in timpul citirii Evangheliei. Imi aduc aminte ca in 1995 s-a introdus obligatoriu religia in scoli. Mai apoi, dupa 10 ani, a devenit facultativa. Rezultatul il vedem astazi, la marile sarbatori ale crestinatatii, in comportamentul tinerilor adulti beneficiari ai educatiei religioase. Postarile pe retelele de socializare penduleaza intre formule standard, alternative la “limbajul de lemn” comunist inlocuit astazi cu cel “religios corect” si poze promiscuie de la petreceri pe masura de vulgare din cluburi. In aceste “temple”  promovate agresiv la stirile zilei, placerea este “stapanul inelelor”. Mai avem si stiri despre  festinurile alimentare care se ingrijesc de placerile stomacului. De Craciun porcul si mezelurile. De Paste mielul si ouale. Despre semnificatii dincolo de placere sau petrecere mai nimic in afara de filmele standard. Nu sunt like-uri. Nu exista. Daca la sarbatoarea Craciunului fac ravagii pozele tinerelor cu 10 la orele de religie imbracate sumar in craciunite dansand lasciv pe blaturile barurilor din Bucuresti, de sarbatoarea Pastelui suntem regalati la televiziuni si pe on-line cu imagini de pe litoral, din cluburile de “fite” cu petrecareti cu bani si nasuri fine. Fiecare dupa buget petrece cu lumina de unde se nimereste. In lipsa lumanarii ecranul telefonului inteligent lumineaza suficient. Mancam si petrecem. La asta se reduc sarbatorile crestine ale tinerilor educati religios in sistemul de stat din Romania. Forme stralucitoare cu miez sterp. Credinta se transmite in familie. Copilul reproduce ceea ce vede in familie. O viata duplicitara a parintilor transmite copiilor aceeasi forma de abandon a regulilor ancestrale in numele modernizarilor formelor de relationare  care ataca radacinile spiritualitatii. Democratia permite ca majoritatea educata sau nu sa decida structurarea legilor ce ne guverneaza interactiunile functie de un interes sau altul. Banul de fiecare data ramane mecanismul de filtrare al informatiei de consum. Legile care au creat civilizatia iudeo –crestina, bazata pe decalogul simplu si logic inscris pe tablele date de Tatal Unic lui Moise nu sunt interpretabile. Bunul simt, buna cuviinta ce se regaseste in Decalog este garantia echilibrului lumii vechi sau noi. Principiile nu sunt discutabile. Ele sunt scheletul care defineste verticalitatea lui Homo Sapiens. Cam cocarjat astazi de statul in fata calculatorului. Avem un singur Creator. Suntem frati si orice razboi religios este intre frati pentru bani si putere. Razboaiele religioase nu sunt pe principii, sunt pentru resursele generate de adeptii unor fractiuni religioase utile pentru liderii bisericilor. Creatorul ne sfatuieste sa nu ne inchinam unor intermediari care ne manipuleaza abil interesele meschine de supravietuire. ”Chipurile cioplite” ce populeaza retelele de socializare astazi  sunt modelele din cartile de dezvoltare personala. Fanii unor iluzii sunt inchinatorii pierduti pe drumurile ce duc in neant. Axiomele care  definesc cultura iudeo-crestina  nu ar trebui sa fie negociabile. Ati vazut pe cineva sanctionand public utilizarea numelui  Mesia in dezbateri politice unsuroase? Asa cum se intampla atunci cand se glumeste pe teme ale islamului sau iudaismului? O zi dedicata Domnului. Avem? O zi in care sa traim pentru altceva decat pentru placere? In care sa nu ne gandim la profit? Ne cinstim parintii in fiecare zi? Nu ar fi atat de multi batrani nefericiti daca copiii lor ar respecta aceasta porunca. Sa nu ucizi. Sa ucizi trupul nu necesita prea multa imaginatie si educatie. Sa ucizi sufletul si mintea este malefic. Sa ucizi speranta mintind inseamna sa refuzi Lumina. Sa nu furi. Ca sa scapi furand in Romania a insemnat sa marturisesti impotriva aproapelui tau. Asta a fost “dreptatea” ultimilor ani. Si haosul de dupa este pedeapsa. Cu “crucea in piept” s-a furat ca in codru. Cine mai crede ca incalcarea Decalogului se poate face fara urmari se comporta ca strutul care isi baga capul in nisip. Crucea fara credinta si responsabilitate este doar o bijuterie pentru farisei in campanie electorala.