28 de Miniștri ai Educației în 30 de ani

Așa a ajuns România educată în “genunche”, cu “pamblica” legată de mii de diplome false de “doftorate” în Securitate “Pepsiglas”. Ca să distrugi o națiune este suficient să îi distrugi sistemul de educație. Restul vine de la sine. Câteva “arme” românești.

“Averitabilul” Cristian Adomniței, pupilul celebrului finanțator liberal Relu Fenechiu, s-a declarat nepriceput într-ale educației. A votat creșterea salariilor profesorilor cu 50%, dar apoi tot el a contestat-o. După ce s-a făcut de râs în fața elevilor care l-au corectat în privința numărului de stele de pe steagul UE, berbantul analfabet funcțional s-a dus la nunta personală cu un elicopter pus la dispoziție de Ministerul de Interne. Un “intelectual de mare clasă”, după cum o demonstrează gafele sancționate de subsemnata în emisiunile în care am fost năpăstuită să împart studioul cu el. Să nu uităm că în acea vreme secretar de stat pentru învățământul superior era o altă stea, nu galbenă ci roșie. Remus Pricopie. Consilierul altui ministru strălucit al perioadei de “emancipare” în educație, doamna Ecaterina Andronescu.

Ca să înțelegeți de ce nici un CV demn de un politician strălucit în managementul performant al acestei țări nu poate să nu conțină ceva legat de SNSPA și evident Școala Națională de Informații. Performantul specialist în educație este rectorul fostului malaxor de cadre PCR – “Ștefan Gheorghiu”, din anul Domnului 2012, fără contracandidați. A fost chiar propunerea pentru Premier în februarie 2020 când Farul Educației de la Cotroceni se opintea pentru anticipate. Că tot am amintit de mama reformelor dezastruoase din educație să ne amintim de cum din dragoste pentru mlădițele tinere ale României, personajul Cati a desființat liceele pedagogice, liceele sanitare și școlile profesionale. Să fie eliminată discriminarea. Să aibă toți dreptul să între la liceu și să fie oameni cu carte. Chiar dacă nu deosebeau triunghiul de tetraedru. Nici doamna în cauză nu prea știe bine geografia României. A inventat județul Alexandria, atunci când era luată de valul euforic la felicitările pentru calitatea educației în Teleorman. La  a doua descălecare Cati ne-a mai gratulat cu o idee genială. Bacul profesional. Adică să mai lăsăm o portiță pentru ca să mănânce și universitățile private ceva. L-am avut și pe alesul lui Ponta, mister Mang, acuzat de plagiat, care după ce a fost demis s-a refugiat la Bihor unde a pus de o învârteală și a cedat CJ-ul la UDMR. Care mai apoi a pus pe butuci aeroportul de la Oradea în favoarea Debrecen-ului. Mare intelectual, mare caracter omul lui Ponta.

În 1992 a început distrugerea educației în România în numele politicii corecte și egalității de “șanse”. Distrugerea competitivității și anihilarea gândirii critice erau semințele ce s-au plantat în acei ani. Educația pentru elite trebuia să fie în “genunche”. Pe vremea aia eram idealistă. Mi-a căzut în mână raportul Băncii Mondiale și m-am crucit cu ce idei veneau în privința educației. Mă apucasem de al doilea doctorat, în educație. Am primit o bursă Fulbright în SUA, în domeniu. Și am ajuns în cea mai stângistă universitate. Madison Wisconsin. Timp de 4 luni am încercat să le explic cât de periculoase sunt ideile comuniste pentru emanciparea omenirii. Mi-am creat doar antipatii. La Washington, în ianuarie 1994, după ultima răfuială cu ideologii noii strategii în educație, am înțeles că jocurile sunt făcute. Ce se întâmplă acum în America și în universitățile ei, ce se întâmplă în ONG-urile conduse de spălații pe creiere ai acelor ani ar trebui să ne sperie. Pentru că lipsa de educație bazată pe gândire critică crează mecanismele naturale care distrug democratic lumea civilizată. Democrația nu poate să funcționeze fără educație generatoare de discernământ.