„Viata e greu, nu toti poate”. Cam asta pare a fi deviza Dianei Guresoaie, dama bine, cu suflet mare si porturi USB largute, ca altfel n-avea cum sa ia parte in dosarul “prostituatelor de lux”. Si inca isi cauta nordul…
Ea e Diana, iubita mea/S-a cui o vrea/S-o mai putea. Iata un cantecel ce i s-ar potrivi Guresoaiei ca o manusa neagra de latex. Dar, atentie, asta n-o spunem noi ci o scrie chiar ea pe facebook. Ia sa vedeti sinceritate, de parca e Codin Maticiuc si alta, nu: ”Am fost intotdeauna o fata neobisnuita. Mama imi spunea ca am un suflet cameleonic, fara busola morala. Doar o sovaiala interioara mare ca un ocean. Si daca spun ca nu voiam ca lucrurile sa iasa asa as minti. Petru ca m-am nascut sa fiu cealalta femeie. Care nu apartine nimanui, care apartine tuturor”. Pe de alta parte, de unde atata morala, ca si pe aia minima a luat-o Andrei Plesu si-a transformat-o in brosura (editia a patra a aparut la Humanitas, in 2008, dar titlul e cirodit de la neamtul Theodor W. Adorno, a carui carte a aparut tocmai in 1951 – na, ca sa vedeti ca suntem culti in cap!). Hai, fata, nu te lasa, ca tuturor e multi, ai ce face si trei vieti de-aci inainte!