Irina Margareta Nistor a devenit vedeta peste Ocean, datorita unui scurtmetraj documentar regizat de Ilinca Calugareanu, o romanca talentata, stabilita in Marea Britanie.
“VHS vs. Communism” (“Casete video versus comunism”), acesta este titlul documentarului care i-a facut pe americani sa o descopere pe “Vocea filmelor” din Romania si sa exclame “Ce bine ca n-am trait niciodata ce au trait romanii”! Simpla idee ca o traducatoare ambitioasa si pasionata de filme le-a oferit semenilor ei posibilitatea sa viseze la libertate li s-a parut pur si simplu fabuloasa cititorilor ”The New York Times”, publicatie care a facut cunoscuta povestea Irinei Margareta Nistor. “Am crescut in Romania in anii 1980, in timpul unui regim comunist care, printre alte forme de represiune, a redus programul postului national de televiziune la doua ore pe zi de propaganda plictisitoare, muzica populara, poezie patriotica si filme cenzurate. Intr-o zi, pe cand aveam sase ani, parintii meu au reusit sa imprumute un aparat video. Si-au invitat prietenii la noi acasa si toata noaptea s-au uitat la casete video cu filme de categorie B facute la Hollywood …Toate dialogurile din acele filme erau dublate in romana, de o femeie cu o voce ascutita. Pe durata copilariei mele, acele pelicule ne-au oferit o fereastra deschisa catre Vestul interzis noua, dar care ni se parea splendid, gratie blugilor, cutiilor de Coca-Cola si zgarie-norilor”, a povestit Calugareanu de ce a ales-o drept personaj de documentar pe Irina Margareta Nistor, care, pentru multi romani nu a fost doar “Vocea filmelor”, ci si “Vocea libertatii”. Dupa aproape 3.000 de pelicule traduse in mod ilegal si distribuite in toata tara, nu e de mirare ca s-a ajuns in situatia urmatoare: dupa Ceausescu, vocea Irinei era cel mai usor de recunoscut. Documentarul “VHS vs. Communism” cuprinde si declaratii ale unor vedete precum Vlad Craioveanu, Mihai Dobrovolschi, Ioan Gyuri Pascu ori Helmuth Duckadam, care au respirat aerul dulce al libertatii datorita filmelor traduse de Irina Margareta Nistor. “Era extraordinar sa faci ceva ce nu era legal in comunism: sa te uiti la filme imperialiste” a explicat Ioan Gyuri Pascu, pentru ca Vlad Craioveanu sa puna punctul pe “I”: “Irina era Vocea. The Voice”.