Divortat de angajata perpetua a televiziunii publice, am numit-o pe Marina Almasan, folkistul Victor Socaciu a fost cadorisit de PSD cu o sinecura tocmai in Canada, unde-i consul. Tot aici, s-a gandit el s-o puna si de-o activitate mai lucrativa, aceea de impresar.
Nu-i rau sa mai faci un ban bun, dar oare e corect sa fii si consul si afacerist? Nu prea e cuser, nu e asa? Povestea e destul de scurta. Cristian Bucur, organizator de evenimente, a avut proasta inspiratie sa solicite ICR-ului si al Consulatului General de la Montreal sprijin material pentru un spectacol, de sfarsit de an, pentru comunitatea romanilor. A scris la ICR, apoi i-a cerut lui Socaciu o scrisoare de sprijin. Scrisorile s-au tot perindat, ca in piesa lui caragiale, dar, totusi, nu s-au pierdut. Raspunsul, nasol, l-a primit spre sfarsitul lui septembrie. I se adusese la cunostinta ca nu mai sunt bani pentru astfel de evenimente, cel putin nu in viitorul apropiat. Omul s-a gandit ca s-o fi terminat bugetul celor doua institutii pentru anul in curs. Nici vorba. Pe la 10 octombrie, apar afise pentru un sir de cinci spectacole, un turneu – practic, in decembrie – care se va desfasura sub titulatura “Om bun, deschide-ne poarta!”. Adica, aproximativ aceeasi titulatura sub care un anume Victor Socaciu organizeaza un festival in Romanica. Care Victor e consul general si la Montreal. Asa „vine” de se leaga treburile! Dar ramane o intrebare: de unde or fi venit paralele pentru evenimentul folk, daca nici ICR si nici Consulatul nu mai aveau una de-un leu?