Silvia Pop nu vrea copii. O spune ori de cate ori are ocazia, de parca ar rosti „Crezul”. Sau de parca ar deveni mai desteapta. Copiii ii schimba viata si ea ar trece pe locul doi, ceea ce nu-i convine. Pe la 16 ani, cugeta ea, aia mici se drogheaza, iti provoaca stres si ea nu are nevoie de asa ceva, ii place viata ei asa cum este. Mama ei, spune ea, nu si-a luat vacanta pentru a-si trimite odraslele in tabara. Si, cand trebuia sa cumpere ceva, le lua intai lor. Deci, nu vrea sa aiba viata aidoma celei pe care a avut-o mama ei. Si inca o data deci, daca va ramane insarcinata, ea va avorta.
Silvia are viata ei, petrecuta intre muzica, film, vopsitul parului si completarea site-ului personal. Pe care site, daca il parcurgi, razi mai mult decat ai rade, un an, la Jay Leno. La „Despre mine” ne intalnim cu ziceri cretine care circula pe internet de ani buni, format PPS sau PPT, demanteland inteligenta chioara a expeditorului. Iar la filmul in care a prestat roluri, umorul postarii i-a facut pe vecini sa sune la SMURD, caci eram lesinat sub masa. Ia uite colea: ”Primul rol pe care l-am obtinut in acest film, a fost de stenografa, nu aveam nicio scena cu Demi Moore, dupa care regizorul mi-a fost schimbat rolul cu cel de cadana pentru ca am filmat mai multe zile iar filmarile erau direct cu Demi Moore , scenele erau toate cu ea…”. Si, desi era secundar, rolul a fost „opulent ca experienta”.
Ceva mai bine, insa, sta la muzica, unde linia melodica este intr-o parte, ea e in alta parte, iar versurile sunt de o profunzime crunta, marcand irevocabil contopirea universului venusian, ca statornicie a iubirii, cu cel mioritic si cel anglo-saxon: „Baby I’m in love/Sunt aproape de nori/Cand ma saruti de seara pana-nzori/Baby I’m in love, sunt aproape de cer/Sunt in al noualea cer!”
Ajutor! Sa vina SMURD-ul!
Piti-analist