Situație halucinantă în justiție. 9 din 10 dosare ale procurorilor nu mai ajung în instanță

Nouă din zece dosare ale procurorilor sunt închise fără a fi trimise în judecată, România înregistrând cel mai mic număr de cauze nesoluționate din UE, în condițiile în care numărul sesizărilor este apropiat de media din Uniune, iar numărul procurorilor este peste medie. Totodată, numărul de dosare închise ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a înregistrat o creștere alarmantă, ajungându-se la un procent de 20%.

Potrivit Strategiei de dezvoltare a sistemului judiciar și a justiției ca serviciu public 2025 – 2029, nouă din zece dosare sunt închise fără a fi trimise în judecată. Deși este normal ca nu toate cercetările să se încheie cu trimitere în judecată, ar trebui examinate mai în detaliu motivele pentru care atât de multe cauze nu ajung în fața instanțelor, consideră Guvernul. România înregistrează cel mai mic număr de cauze soluționate cu trimitere în judecată la 100 de locuitori dintre statele membre ale UE.

Pentru îmbunătățirea eficienței parchetelor trebuie revizuită schema de personal, pentru a asigura o distribuție mai uniform a încărcăturii pe procuror, luând în considerare numărul mediu de cauze înregistrate anual. Analizele comparative cu datele CEPEJ (Comisia Europeană pentru Eficiența Justiției) arată că România se încadrează în media UE în ceea ce privește numărul de sesizări la 100 de locuitori și are un număr de procurori la 100.000 de locuitori ușor mai mare decât media UE. Totodată, este nevoie de introducerea unor indicatori suplimentari de performanță, care să includă o gamă mai largă de date privind instrumentarea cauzelor. Printre acestea se numără date privind investigațiile preliminare, numărul investigații finalizate sau durata medie a acestora. Această abordare ar facilita identificarea blocajelor și a domeniilor problematice, permițând luarea de decizii adecvate de gestionare pe baza constatărilor, care ar putea furniza criterii obiective în evaluarea performanțelor procurorilor și în procesul de promovare, se arată în Strategie.

20% dintre dosare se prescriu

În ceea ce privește numărul de dosare pendinte (care nu au fost încă soluționate) la parchete, România se situează pe locul doi în rândul statele membre ale UE. Pe 31 decembrie 2020, România avea în medie 6,1 cauze pendinte la 100 de locuitori, față de media UE de 1,8. Doar Slovenia avea mai multe cauze pendinte, și anume 13,34 la 100 de locuitori.

Majoritatea celorlalte state membre ale UE pentru care au fost disponibile date aveau, la sfârșitul anului 2020, mai puțin de un caz pendinte la 100 de locuitori. Numărul de dosare închise ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a înregistrat o creștere, cifrele pentru 2021 aproape dublându-se comparativ cu cele pentru 2016 și 2017. În 2021, la parchetele de pe lângă curțile de apel, aproape unul din zece dosare a fost închis ca urmare a împlinirii termenului de prescripție. La parchetele de pe lângă tribunale, cifra corespunzătoare este cea mai mică, cu aproximativ 6% din dosare închise ca urmare împlinirii termenului de prescripție în 2021. În cazul parchetelor de pe lângă judecătorii, procentul este mai ridicat, aproape două din zece cauze fiind închise din cauza împlinirii termenului de prescripție, se mai precizează în Strategie.

NUP-urile, la discreția procurorilor

Principiul discreției procurorului, numit și principiul oportunității, conferă procurorului puterea de a decide dacă să pornească sau să desfășoare urmărirea penală împotriva unei persoane. Introducerea principiului oportunității a avut ca scop să permită procurorilor să respingă sesizările care nu constituiau infracțiuni sau cu privire la care dispuneau de informații insuficiente pentru a fi prelucrate și să se concentreze pe cercetarea infracțiunilor reale. Totuși, introducerea acestui principiu nu a fost însoțită de îndrumări mai detaliate privind modul în care procurorii trebuie să îl aplice în practică. Astfel, există discrepanțe semnificative în interpretarea legii de către procurori din perspectiva capacității lor de a respinge sesizările care nu conțin elemente esențiale. De aceea, susține Guvernul, este nevoie de implementarea unor mecanisme administrative/de management la nivelul parchetelor, respectiv printr-o formare profesională adecvată.