Pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29 din Sibiu se află o clădire care a devenit, fără voie, un studiu de caz despre cum funcționează dublul standard în România. Este imobilul pentru care familia Iohannis a fost acuzată că a beneficiat de o retrocedare ilegală, imobil care a adus ani la rând venituri consistente din chirii și care, în termeni juridici, nu le mai aparține din 12 noiembrie 2015.
Și totuși, timp de aproape un deceniu, statul român a privit în altă parte. Pentru că proprietarii erau chiriașii de la Cotroceni.
Ce imobil este implicat și ce a decis instanța în cazul Iohannis
Pe 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Brașov a decis definitiv că proprietatea a fost obținută nelegal și a dispus radierea titlului de proprietate din cartea funciară.
Doi ani mai târziu, pe 22 februarie 2017, Curtea de Apel Pitești a respins și contestația în anulare formulată de soții Iohannis, confirmând că decizia din 2015 rămâne definitivă și executorie.
Cu alte cuvinte, din 2015 încoace, casa nu mai era a lor nici în acte și nici în drept.
Și totuși, ce s-a întâmplat în realitate? Familia a rămas în posesie, a încasat chirii, iar statul a mers pe burtă.
Iohannis era președinte
Problema este simplă: decizia instanței a venit în timpul primului mandat prezidențial al lui Klaus Iohannis. Și atunci, brusc, tot sistemul s-a blocat.
Nicio organizație nu a avut curajul să intervină.
Dar ANAF a tăcut, deși avea obligația să recupereze prejudiciul și să elibereze imobilul. Să nu mai zic de funcționarii care oricum au preferat să evite orice acțiune directă, conștienți că un pas greșit le putea aduce pierderea funcției sau carierei.
N-ați avut tupeu în voi, ar fi concluzia simplă și frumos enunțată. Ați știut foarte bine că, dacă încercați să aplicați legea atunci, vă pierdeați posturile. Așa că ați preferat complicitatea prin tăcere.
2015-2024: Ani de frică și complicitate
Timp de aproape zece ani, imobilul a rămas neatins. Familia Iohannis a păstrat posesia și a beneficiat de folosirea bunului, deși hotărârile judecătorești erau definitive.
Nicio somație reală, nicio executare. Statul român, care se laudă cu „egalitatea în fața legii”, a preferat să se prefacă orb.
Instituțiile s-au temut de imagine, de scandal, de reacția președintelui în funcție.
Nimeni nu a vrut să fie „cel care a pus mâna pe casa președintelui”.
Curajul tardiv al ANAF când Iohannis nu mai e preșesinte
După aproape un deceniu de tăcere, ANAF se trezește brusc. În august 2025, Fiscul emite o somație oficială prin care cere soților Iohannis eliberarea imobilului și plata a aproximativ 4,7 milioane de lei, reprezentând chirii, dobânzi și penalități pentru perioada 1999–2015.
Inspectorii fiscali schimbă yala ușii principale, afirmând că au devenit coproprietari ai imobilului prin procedura de moștenire vacantă. În interior, găsesc casa într-o stare de degradare și… o cheie. O cheie care, potrivit familiei, „nu mai exista”.
Brusc, după ce Klaus Iohannis nu mai e președinte, statul își redescoperă vitejia. Acum, hop cu ghiarele pe Iohannis, că nu mai scrie „președinte” pe fruntea lui. Deodată, se dau comunicate, se schimbă yalele și se lansează acuzații.
Dar unde era acest curaj în 2015? Sau în 2017?
Dubla măsură: legea care se aplică doar când e convenabil pentru ei
Cazul casei din Sibiu nu este doar o poveste despre o retrocedare. Este dovada clară a ipocriziei de stat.
Atât instanțele, cât și ANAF au avut toate instrumentele legale la dispoziție.
Dar n-au avut curajul să le folosească atunci când conta.
Diferența?
În 2015, Klaus Iohannis era Președintele României.
În 2025, Klaus Iohannis e doar un alt cetățean din România, fără funcție mare.