Ion Iliescu nu mai are nevoie de prezentare. De la cei care l-au votat in Duminica Orbului si pana la cei care l-au injurat inca doua mandate dupa aia toata lumea il cunoaste.
Urata poveste, asta cu arestarea lui Hrebenciuc, il iau eu in primire pe fostul presedinte. Haide domnule, sa fim seriosi, spune el, nu a facut nimic asa de grozav incat sa se lase cu arestare. O mita de 43.000 de hectare de padure e putin?, incerc eu sa ma revolt. Indiferent cati bani ar fi luat din vanzarea ei, zice Iliescu, aia nu e spaga. A intinat idealurile partidului. Pai, pentru ciubucul asta, Nastase, „Arogantul”, te dadea afara din birou. Ori faci lucruri serioase, ori te lasi. Eu va cred, ii spun, dar asa au aparut „baronii” PSD. Au plecat de la ciubucuri mici. N-avem noi „baroni”, asta e o prostie, sare el de fund in sus. Cu trei masini, cinci-sase case si cateva milioane de euro dositi de DNA esti un parlit. Daca si astia sunt „baroni”, inseamna ca si caderea comunismului a fost doar o sparcaiala in chiloti. Sunt, totusi, oamenii lui Ponta, dau eu sa dezvolt subiectul. Poate de aia a si luat asa de putin la primul tur al alegerilor. Nu e adevarat, tresare el de parca ar fi auzit primele acorduri din „Internationala”. E un caraghios care nu vrea sa invete. A castigat asa de putin pentru ca nu a stiut cum sta treaba cu voturile. Pe mine, in mai ’90, m-au votat atat de multi incat pe la trei noaptea m-a sunat un general din serviciile secrete care mi-a spus ca a ajuns cu numaratoarea pana la periferiile Sofiei si nu stia daca sa mai bage sau se opreste. Pai, asta-i infractiune, de la asta i se trage si lui Dragnea cu voturile de la referendum, ii aduc eu aminte. Infractiune pe dracu’!, ii scapa lui Iliescu printre dinti. Mai draga, e vointa poporului, care nu se pedepseste de vreo lege. Cand te iubeste, poporul te voteaza si mort! Si pe dumneavoastra v-au votat mortii?, intreb eu mai mult ca sa ma amuz. Cred ca da, raspunde el latindu-si iar zambetul, ca prea ma iubea mult lumea. Poate „lumea cealalta”, completez eu ca sa-l intarat. Si nu a contestat nimeni votul mortilor,? il intreb pe fostul presedinte. Ba da, draga, zice el tot mai vesel si mai cinic. Eu, personal, oricum eram absolvit de orice vina, ca doar nu m-am votat singur in numele mortilor. Justitia n-avea decat sa cheme mortii la proces si sa-i intrebe cum au facut. Cum, domnule, sa cheme mortii, intreb eu stupefiat de ticalosenia lui bolsevica. Simplu, rade el sarcastic, prin comisie rogatorie la cimitir. Aici a gresit Ponta, completeaza el, trebuia sa scoata si mortii la vot si nu mai avea probleme cu turul al doilea. Cu mortii nu ar fi avut probleme, incerc eu sa punctez, ci cu justitia. Ce justitie, mai draga?, se enerveaza el ca nu vreau sa cedez. Justitia e de doua feluri: una care ii apara pe presedinti si alta care se apara de presedinti, zice el iritat ca nu vreau sa pricep talcul.
(Daca personajul ar fi venit la intalnire, interviul ar fi fost autentic)
