Avem, cum zic, boala aplauzelor de pe bandă. Rulantă sau nu. Ne dăm mari și întotdeauna în stambă. Ne place să fim la înaintare. Cum e asta cu vestita capitală culturală europeană, musai europeană. Sunt trei pe 2023, nu numai Cimișoara: Eleusis și Veszprem, alături. Sigur, cea mai mare este orașul de pe Bega. Cu filtru și cartonate, că pe ele le foloseam pe navetă, era acolo o bună fabrică de papiroase și de cărpăcioare. Și hotelul cu același nume, și Bastionul, cu țuică de caise și alte cântece sârbești. Totuși, la Eleusis s-a născut Eschil, ce mai trebuie? Prin anii ‘90, când îi apucase strechea pe localnici cu a treia lor Ooropă, am trântit niște vorbe cam nesăbuite, cum că doar Lenau ce era de citat în ultima juma’ de mileniu. Dar mai penibil mi-a răspuns un reporter local, care a întins o peltea de mari personalități începând cu Ion Vidu și termininând cu Chinezul și Ripensia. De-ale vieții. Dar e bine să nu ne avântăm niciodată și să sărim mai mult decât putem. E ștacheta la 1,20, las-o așa, nu o ridica la 2,20, că treci pe sub ea! Și capitale de-astea europene s-au înșirat 60 până-n prezent, din 1985, de când Melina Mercouri, ministreasa culturii din Grecia, a propus șozul începând, firește, cu Atena. Italienii, care posedă 60% din patrimoniul UNESCO, nu țin cont de asta și-și desemnează propriile lor capitale. Anul curent sunt la rând Bergamo și Brescia.
La Brescia, unde a jucat și Hagi. Ce-o fi înțeles din urbea aia? Îmi spunea Nea Fane că un fotbaliator de-al nostru de jucase pe la Fiorentina îi transmisese că orașul e vechi, cu clădiri jupuite, insalubru. Apoi Pițurcă sau Pileapșă? Personalitate sportivă, aurzi dumneata! Așa s-a debitat la tembelizor. Ce-a personalizat ăsta? Ce performanțe are el? Nici Hagi nu are multe, dar ăsta? A fost și el în echipa Steaua în ‘86. A dat și el gol cu Vejle BK din Dania și cu alde Kuusysi din Finlandia! Atât fac laponii, votcă și Nokia. A mai dat și cu Anderlecht. Că doar trei sau patru meciuri a jucat Steaua până la finală. Un jucător mediocru, cu bătaie, mai slab decât Radu II, adus de la Pitești. Pițurcă era poposit de la FC Olt. La Națională nu a fost cel mai prost, dar nici nu-i greu.
La TVR, mizerabil gestionată de un Nimeni, se ceartă Tusea cu Junghiul de la sport și muzică. Olaienos e un agresiv, dar se pare că nici școala de liceu nu o are. Iar la TVR Cultural a fost iar virată eterna L. Stancio, un fel de pedichiuristă de prompter. TVR Cultural este mai urât și mai prost decât o vitrină de cizmărie sau vreuna de consignație din Centrul Vechi. Reluări – unele de filme bunuțe – și emisiuni prăfuite, provinciale. T. Barbu mai lipsește aici, ăla care uimește românii, necalificatul care bolmojește vorbe țuguiate. Parcă-i „La Bloc”. Și invită niște micimani de se dau mareșali ai armatei moarte, ceva între Brecht și Kadare.
Cum de apar asemenea nimurici? Un oarecare laszlo solomon, poate pentru redistribuire ca la liceele cele industriale, când ai media 1,25 și nu te-a băgat nimeni decât în mă-ta, lui acolo, și-a permis să-mi refuze o conferență despre Croh la ICR Tel Aviv, invitat fiind atunci de Cleopatra Lorințiu. Motivul? O infirmieră de birou i-a arătat un articul de-al meu unde îi spuneam adevărul în cuvinte acestui monstru de netalent intitulat Pațachinevici. Un prost care deși nu știe boabă de italiană scrie despre Dante. O carte proastă, de altfel. Ăsta-i un personaj, nu-i aievea, cred că nici nu am vorbit despre el. În schimb cine sunt ăștia, frate, și de ce împut locul acolo unde nu i-a postat decât întîmplarea? Ce performanțe, pardon, are ăsta? Măcar o puneai pe Dianca Brăgușanu acoloșa, era mai decorativă. Nu se poate, chiar nu găsești pe nimeni serios?
Fermierii. Întâiași dată l-am auzit pe unul numit Cazzu, absolvent de profesională și dislexic de bătătură. Ăștia nu iubesc Nutela, iubesc păioasele, șopronurile, grajdurile, căpițele, precum și tuciul cu mămăligă. Iar extirpăm țăranul român. În Dame’, Frederic, ăl luat în balon de Nenea Iancu, fermier traduce vorba moșier. La Șăineanu ferma este o moșie luată în arendă, dimpreună cu acareturile trebuincioase. Agricultor. La noi și ăst cuvânt are sensul de țăran cooperator. Că ei lucrau la fermă. Avem fermieri cu două hectare, fermieri de subzistență. După cum avem polifticieni de unică folosință, cu doftorate de la solduri.
Complexe avem toţi, nu e nicio ruşine, dar e bine să survolezi peste ele cum ne învaţă Erasmus de la Feyenoord Rotterdam: să tuşim când ne iese oarece pe nu se ştie unde! Complexele se afişează la noi de sus în jos, de la vlădica Traian şi până la ultima mondenă de pripas, ca la balamuc, zi de zi şi ceas de ceas. Întotdeauna vrem să fim luaţi în seamă, în Schengen şi în serios, dar râmânem la stadiul de remorcă şi de prisos. Să terminăm optimist, că tot avem papa de supermarşeu : cică s-a descoperit carne de cal de mare în peştele englezesc. Sau în cartoafele adiacente?
