Viață bălmăjită la foc scăzut

Am pornit cu stângul încă din 1990 și am eșuat pe bancul de lucru în nisip al Realității. Ne-am înscris într-o cursă dar am început a alerga în sens invers, ne-am întrebat ce-am făcut în ultimii cinci ani în loc să ne propunem ceva pentru următorii cinci.  Activiştii înlocuiţi mai roteau cadrele, se mai înconjurau şi de oameni de bună calitate – cum era Gogu Rădulescu, un submediocru cu sarcină de supraveghere şi el, dar înconjurat de ceva spumă a intelighenţei şi de-o grămadă de fufe. Nici de pe la el nu a ieşit cine ştie ce, pe-ăştia îi avem, cu ăştia defilăm, vorbă de-a lui Baranga, dar nu erau chiar din stofa ăstora de acum. 

Din păcate nimeni nu a avut în cap  nimic, vreun projet de societate, vreo linie de parcurs, vreo listă de lucrări de tradus măcar. Totul s-a făcut haotic, s-a încropit şi s-a purces pe drumul înavuţurii şi al autopreţuirii. Mi-aduc aminte că prin anii ’90 dăduse damblaua monografiilor. Apoi a doftoratelor, masteratelor și conferențelor de-un leu de la Ateneu. Acum, editurile astea de hârtie creponată scot la iveală toată maculatura apărută în anii boomului editorial, culegeri de articolaşe idioate publicate în foi dispărute şi de pripas, compuneri de liceu împachetate pompos sub vorbă de studii sau eseuri. Toate la un leu sau la doi lei şi nouăzeci şi nouă de bani. De tradus se traduce aici cu banii noștri și se comandă acolo recenzii la comandă, firește! Iar în limba română apar doar micile ciupeli nerambursate sau oferite la schimb, nu marile cărți.

S-au împovărat umerii și grumazele tuturor subofiţerilor de ață, ai telegrafiștilor, ai furierilor, s-au dat abundent titluri şi onoruri complet nejustificate, ba chiar s-au aburcat unii în cele mai înalte instituţii şi academii. Totul a devenit academie sau şcoală superioară, toţi profesorii de grup şcolar s-au transformat în profesori universitari. Inclusiv ăi de la „Ștefan Gheorghidiu” sau răcanii din liota lui Ilie Ceaușescu. Până şi institutul de actoriceală şi operatorie a devenit Academie şi a fost condus de un ins fără bacalaureat, după cum se zice, dar bun actor înainte de ’89, actor de reclame după.Un prieten, profesor acoloşa, mi-a spus că a întrebat o catindată care trăsese un monolog din „Livada de vişini”  (retradusă acum „cu vişini”) a cui e „pesa”. „A lui Ei Pi Cecov”, dar nu mai ştia alte titluri, fiindcă descărcase totul de pe internet ! Păi aşa, şi Esca pare o lumină, aia batâr se holbează pe prompter şi citeşte ce-i dau alţii. Oricum, manualele și profesorii arondați ăstora nu mai dau texte întregi, ci fragmente, „excerpte”. Tot ceea ce a apărut după ’90 este „miez”,„summum”, noroc că nu există piață de carte, nici autoritate, nici cititori.

Oameni fără școală sau cu școala încropită se dau de gânditori, participă la alegeri, te ademenesc în conferențe mâloase, ies pe ecran, analizează, dau sentințe și emit sentențe, vociferează, pretind a fi ascultați.S-a dat liber la împrumuturi, doar cu buletinul, doar cu puținul răsfoit, cu 4 la sută. Suta de metri garduri. Maimuțe, slugi culturale, știm să năpârlim la comandă, fapt pentru care împănăm limba cu cele mai inutile furtișaguri din cea mai recentă ploaie. „Alungitor/lărgitor de pantofi”; pe vremea mea se numea calapod, la plural șanuri. Noi nu avem perioadă de incubație, trecem direct la erupția lingvistică, trântim câte o vorbă neîncepută și nelalocul ei. „Haibrid”, ”neciurăl”, „Baris Gensăn și Danald Tr’ciamp”. Cutărică „găzduiește un dineu”, nu ofer, invită. Sau și mai simpatic, Atilla Hunul s-a ciocnit de Imperiul Roman la Shalom! Nu, drăguță traducăriță, Châlons, pronunțat nazalizat Șalon; Shalom Aleichem e cu totul altceva și chiar altcineva, un mare scriitor, un fel de Ion Creangă în idiș!Nu furăm – mă rog, folosim cu titlu de închiriere – doar cuvinte și expresii nepotrivite,ci și metehne, instituții, legi.Aproape toate în ciuda celor deja încărnate în spațiul nostru locativ.

Viaţă pe-apucatelea, viaţă bălmăjită, viaţă petrecută anapoda. Ce-avem la active? Produse de consum pe care ne dăm toată bruma de câştig, posibilitatea de-a face excursii ieftine, chiar dacă sejurul este acum de la 3 şi până la 7 zile, nu mai este concediu de odihnă de 14, 18 sau 21 zile ca pre vremea alor mei și a noastră, precum şi o grămadă sclipicioasă de programe de tembeliziune cu vedete de carton. Asta în detrimentul fricii de ridicol. Influenșărița Bia Celofan se ia de marele actor de matineu Cî. Paladea. „Scandal uriaș” de haltă.

Sirop decadent și cimbrișor lămâios. Și rețetele sunt traduse prost, neadaptat cuhniei naționale și hornului bunicii. Care numai somon afumicat, icre bronzate, trufe cu tocană ne dădea. Țuchini și asperje, precum și numeros pudding. Nu dulceață sau șerbet, cacao cu lapte, ceai de izmă, supă de bibilică, pui la ceaun cu mujdei de usturoi și găluște cu perje! Noroc că am scos cămașa de lână pentru bărbați „Deceneu”!