Am rasuflat cu totii usurati acum vreo cativa anisori cand am auzit ca a cazut cazatura sau incropeala de guvern a lui Mereuigureanu, caruia i-am spus intr-un foileton „un prost silitor”, de nu cumva a fost pusa la cale atunci de vaporeanul cel hiclean ! Ca noi de-astea suntem buni, de tras sfori, de tresariri sugrumate si de zgaiala ironica si neincrezatoare care dau imaginea unui om preocupat, doar aflat in treaba. In general, politica romaneasca este numai o simpla aflare in treaba, dar o afacere lucrativa, caci din dansa ies paralele, piscinele si mertanele. De aici isi facusera averi si marii industriasi de pingele si de mori de vant si marii economi de oi si de arpacas din perioada interbelica, ai de care se leaga cu dantele indoielnice toti mostenitorii fictivi de azi. Am auzit de undeva, de la un liberal renumit, ca marele Malaxor lasase statului roman datorii de miliarde iar noua oranduire de dupa nouazeci i-a dat indarat si ce nu avea. Aici nu se vara nimeni la puricat, ca nici un mostenitor mai adevarat sau mai fals nu a luat pentru el vreun imobil, ci doar sa-l praduiasca, sa-l vanza pentru euroi ? Si de unde atatia mostenitori si famelii bune, cand toata boierimea noastra adevarata, compusa din descendentii Musatinilor si Basarabilor eminescieni se stinge inainte de poposirea fanariotilor ? Dar avem printi si printese de papetarie si de balustrada de bulivar care umplu ecranele si se mai umplu si de terenuri la sosea, cu sosele, momele, iaurt si gogosele ! Plus o dinastie de opereta.
Vine noul gubern, asta de toape tehnocratice, coordonat de baiatul unui militian, un biet absolvent de liceu agrar si care asalteaza istoria de-o clipita si deschide, sanchi, obloanele bunastarii incropite de organele noului CAER, cu capitala la Bruxelles, orasul verzei cu acelasi nume, asa cum stim. Se face ca apare madama Fonfleu la cultura si lumea ci-ca nu stiu ce. Mama asteia era rasul scolii de la Crajova, o nulitate mohorata. Fii-sa e si mai tuta. A poposit si gubernul si mania noastra de a ne da balene nu ne-a lasat in pace. Face si desface proiecte stinse si izbeste cu ciocanul de traforaj in ghetari. Tot ce atinge se transforma in hardau de zeama acra. Ce sa le ceri daca nu ai de unde, sunt sub bombeul lui Boc, ala cazut in cap, la propriu, si potcovit de prorpiul ou de un tata la fel de zgubilitic. Dadaism, ca tot implineste suta de ani !
Ce rost au apoi „ziaricii” astia in viata si cine se face vinovat ca ne inunda seara de seara stecla tembelizaurului ? Comentariile lor sunt mai proaste decat un oracol de clasa a sasea, nici macar coafeza de la Perla nu le mai da atentie acum ! Se dilata crepuscular si ne dojenesc cu pauze, mancand seminte de bostan cu sare. Turturicel si cu Tuciurica si mai e unul, Mariam si cu Tontolan sunt mesteri in pus degetul pe ecou, ei curg pe langa vreun fapt implinit pe care il restaureaza cu o mina preocupata si crucificata parca in biblioteci raschirate de timp. Nu sunt negustori de peisaje si de lucrari cu dalta, ci lingatori de vitrine si lingusitori de statui delincvente. Neste manechine de plastic acolo si ei, care mesteca o paine destul de alba dar necoapta pe vatra, ci adusa ca la patiseriile astea de duminica, direct de la frigider ca sa o pui pe tava cuptorului electric. Dupa ce au invatat tabla inmultirii cu doi au trecut acusica la semnul scaderii. Vor ajunge, nicio grija si la inmultirea cu zero care da tot plutirea harului lor innascut. Li se dau teme, dosare, spatii de emisie si sunt pusi sa-si arate coltii si sa latre. Cainii latra, caravanseraiul trece si se petrece.
Dupa anii 2000 nu a mai contat cine ce a scris prin cele foliete (fogliette) ale noastre. Asa dupa acum nu mai exista ziare, gazete, reviste, nu mai exista nici jurnalisti de clasa, nici macar de clasa intai. Scolile astea de poliftica si de administratori de bloc sunt conduse de fosti gazetari de mana a opta de pe la Scanteia sau Viata Studenteasca, de-aia de faceau cuvantarile lui Nicusor si organizau Serbarile zapezilor de antart. Dar si atunci erau si gazetari de cinci sute de ori mai buni ca astia. Ceea ce ne entereseaza pe noi, cultura si educatiunea, sunt acum acoperite sa nu intre care cumva vreo gramajoara de talent. Una peste alta, sa vedem ce-o mai fi, dar nu e niciun moment nevoie de spuza de barfe a unor amarati. Mai degraba o chemam pe alde modelul ala, Latrinel Menghina, ca are mana buna.